M-a rugat cineva de la Realitatea,

sa scriu cateva randuri despre cum as vrea sa ma respecte pe mine politicienii. In graba, intr-o pauza de sapat gradina si pus Complex 16-16-16 (un ingrasamant, nici eu nu stiam pana azi), fara sa recitesc sau sa corectez, am scris cateva randuri. Pentru ca nu stiu daca o sa le publice, le pun macar aici.

In exterior, eu traiesc intr-un stat totalitar. Dar inauntru sunt un om liber. Si-atunci o sa va rog sa imi permiteti sa nu cer respect decat de la oameni de la care ar valora ceva. Eu nu imi negociez libertatea interioara si nici respectul de sine.
In ultima vreme am realizat ceva de care ma feream. Politicienii nu sunt prosti si incompetenti, cum speram. Sunt rai si avari, niste fantani adanci de frustrare. Sunt egoisti si trufasi. Si mi-ar trebui respectul lor? Pardon, dar sunt convins ca, potrivit spiritelor lor grobiene, cei mai aprigi pesedisti il respecta cu un zambet pe Basescu la fiecare mutare. “Bai, al naibii marinaru’, bai…”. Imi trebuie mie acelasi respect?
Nu, mie nu. Mie imi trebuie doar sa ma lase in pace si sa nu imi mai fie frica de ei, de viitorul cu ei. Mie imi trebuie un parteneriat corect. Mie imi trebuie politicieni nici mai slabi nici mai buni decat mine, in ceea ce fac. Ma respect prea mult ca sa astept respectul lor.

1,277 Comments

Sorry, the comment form is closed at this time.