Imparatul Traian, Cultura si National Arena

De cate ori am argumentat, in discutii contradictorii, impotriva lui Traian Basescu (pentru ca, supriza pentru multi, uneori am fost si de partea lui), am spus ca marele rau pe care il face Romaniei nu este de ordin economic si nici pe termen scurt.

Cel mai mare rau, spuneam, este ca presedintele Basescu a indepartat orice om de bun simt, eventual scolit pe dincolo, de posibilitatea de a da inapoi comunitatii, de dorinta de a participa macar pentru cativa ani, dupa ce si-ar fi asigurat traiul zilnic pe viata prin vreo multinationala sau prin afaceri proprii, la viata publica, politica.

Acum cativa ani imi intrebam un prieten cu masterat in State, daca s-ar baga in politica mai incolo. A zis ca da, dupa ce ar sti ca familia are cu ce trai bine, ar face asta ca provocare personala. Acum ceva timp l-am mai intrebat inca o data. A ras, stia ca il cunosc si ca glumesc. Niciun om civilizat nu ar mai intra in celebrele zoaie. A ramas doar o indeletnicire pentru neispraviti care, cu buna stiinta, participa la fatarnicia hoata care se cheama la noi politica.

Traian Basescu nu stie, nu simte, nu vede viitorul populatiei romaniei care, in definitiv, constituie tara asta.

Aseara, Marcel Pavel, consfatuindu-se cu istetii de la FRF, a ales corect sa nu cante versurile cu nume de Traian din imn. Eu sunt sigur. Sunt sigur, stiind volatilitatea reperelor romanilor, ca ar fi izbucnit in huiduieli la auzul numelui imparatului. Problema nu e Marcel Pavel, care probabil a vrut sa furiseze hoteste linistea pe stadion. Problema este ca Traian Basescu a ales de multi ani sa se joace cu emotionalul romanului de rand.

O face foarte bine. Are intuitie ascutita. Simte norodul ca nimeni altul. Si il manipuleaza. Stie cand sa planga, cand sa injure, cand sa fie agresiv, cand sa o faca pe victima. Cum veti observa, toate sunt declansatoare emotionale. Nu conteaza CE zice, pentru ca stie CUM sa zica. Stie sa fie credibil pentru vreo jumatate de tara chiar cand ii face pe aparatorii proprietatii bolsevici.

Dar facand asta, risca tot. Emotionalul nu are repere, nu are jaloane fixe. Este fluid, este incontrolabil. Jocul de dragoste si ura pe care un popor nevrotic il are cu presedintele nu are cum sa respecte vreun tabu. O gloata de mineri amorsata emotional nu o sa ocoleasca niciodata spatiile verzi sau medaliatii de onoare. Emotionalul colectiv, pe care domnul Basescu l-a isterizat ca pe un copil gadilat prea mult de un musafir cherchelit, nu poate fi controlat decat cu forta.

Ganditi-va la imagine. Marcel Pavel urla din pieptu-i simfonic “un nuuuume de Traiaaaaaaaaan, un nuuuuume de Traiaaaaaan”. Ar fi fost de-ajuns cate-un burtos furios pe nevasta in fiecare sector, si huiduiala generala ar fi inceput. Nimic nu opreste emotionalul.

Si cel care, de la inaltimea vizibilitatii si increderii sale publice, a aratat ca poti trai bine fara niciun tabu, fie el Istorie, Rege, Democratie sau Educatie, cel care a dat tonul emotionalului fara repere, este… Ati ghicit. Eu sunt.

360 Comments

Sorry, the comment form is closed at this time.