Iertati-ma, doamna Cornea

Doinei Cornea i se acorda Legiunea de Onoare in grad de Comandor. Asta scriam eu despre doamna Cornea acum cativa ani:

Am hotarit sa fac in sfirsit plimbarea pe care mi-o promisesem, spre o expozitie. Inscrisuri dusmanoase, la Muzeul Literaturii Romane. Dizidenti predecembristi si hirtiile lor. Paul Goma, Ana Blandiana, Dan Desliu, oameni despre care auzisem. Apoi altii de care, din superficialitatea generatiei mele, nu stiam nimic. Radu Filipescu, de exemplu.

Un tinar care din 1983 nu s-a lasat nici o clipa prada atipirii. A tiparit zeci de mii de manifeste si le-a dat drumul de pe blocuri, le-a impartit in cutii postale. A fost batut o saptamina. Nu s-a lasat. A fost inchis. A fost eliberat prin 1987. Nu s-a lasat. A militat pentru eliberarea fostilor colegi de puscarie.

Noi ce facem acum? E greu de raspuns. Te lupti cu ce? Atunci era permisa lupta barbateasca, principala sabie era curajul. Toti stiau ce trebuie sa faca, dar nu avea mai nimeni curaj. Acum? In loc de manifestele lui Radu Filipescu, in cutiile de scrisori gasim reduceri de preturi frumos fotografiate, doze subtile de tranchilizant. Te lupti, dar trebuie sa respecti reguli.

Basca mai trebuie sa fii si elegant. Atunci ti-era permis orice: manifeste, sa-ti dai foc pe pirtie strigind impotriva comunismului, sa inoti peste Dunare, sa trimiti proteste in capete de papusi la Europa Libera.

Acum? Daca-l iau pe Iliescu de guler si-i zic: te bag in mamele tale de comunist imputit, tortionar jegos, materialist leninist marxist utopist fara Dumnezeu! – sint luat drept Faur Isaia chiar si de antitotalitaristi. E parsiva lupta acum, nu mai e fata-n fata, dar nici repercusiunile nu sint de luat in seama, iar lipsa lor ne moleseste.

Oamenii aia luptau, riscau tot, sub conducerea insuportabilitatii. Nu comentez inconstienta lor, nu comentez utilitatea gesturilor lor pentru prabusirea regimului, poate nula, poate la fel de puternica in lantul destinului precum aripile de fluture din Japonia care aduc un uragan in California. Dar fac apologia nevoii de gest. De tacut tac toti mortii… Revin.

Ne luptam cu ce? Cu minciuna, hotia… glumesti? Sintem in timpul si in tara in care cinstea e sora ridicolului. Si-apoi, ti-e greu sa alegi cu ce sa lupti, chiar daca simti nevoia. Acum ai libertate si ti-e greu sa lupti pentru ca e atit de usor incit pare inutil.

Stii cu ce-as lupta eu? As lupta impotriva ridiculizarii cinstei. Cu toti securistii din televiziuni si ziare care m-au fraierit sa rid de „baba aia” de Doina Cornea in 1990. Mi-e rusine acum. Mama asta, impreuna cu fiul ei, a fost batuta si torturata.

Intelegem oare? Mult mai grav decit ca ne-am impuscat dictatorii e ca noi ca popor ne-am batut mamele! Doina Cornea a fost batuta de cei care m-au prostit in 1990 si m-au convins sa fac haz de glasul ei pitigaiat si nu mi-au zis cine era ea de fapt si ce-ndurase. Batuta de cei care au ramas dupa 1989 in fotoliile parintilor sau bunicilor politici care o agatau pe Elizabeta Rizea de grinda.

Batuta de cei care fac jocurile politicii romanesti, cei pe care ii simti, ii calculezi ca pe o stea care nu se vede, dar influenteaza traiectorii. Gheorghe Ursu, omorit. Zeci de oameni suspectati, batuti, trimisi in Dobrogea intre patru tarusi bagati in pamint: „Na, faceti-va casa, ‘reati ai naibii de vampiri ai poporului!”.

Paleologu, Noica, Steinhardt si atitia altii – la reeducare prin penitenciare. Monica Lovinescu batuta in strainatate, Culianu omorit suspect in America, nimeni nu scapa.

N-avem voie sa uitam lucrurile astea.V-o spune un om tinar caruia ii place viata, care munceste trufas pentru ca vrea teren si casa si femeie frumoasa. Un om care bintuie prin cluburi simbata seara, pupind pe gura viata usoara, protejat de ceea ce numim democratie mai mult decit altii. Un om cu bani si cu masina straina. Un om integrat, care are practic de toate, inclusiv o sanatate rezistenta.

Un tinar ca toti tinerii: dependent de bani, amuzat de Mitica Dragomir, excitat de manechine, un pic arogant cu batrinii. Si, ca toti tinerii, un tinar care uita mult prea usor. Dar, daca uitam noi, o sa ne privim cu dezgust propriii copii. E usoara viata acum.

Vorba profesorului lui Steinhardt, la iesirea celui din urma din inchisoare, fericit ca si-a gasit credinta dupa gratii: „Nu uita, acolo era usor sa crezi. Greu e aici, acum”. Inca o data, iertati-ma, Doamna Cornea, c-am ris de Dumneavoastra.

1,325 Comments

Sorry, the comment form is closed at this time.