Frumusetea va salva lumea, daca uratului nu-i pasa de asta

Este un om urat chircit si pe dinauntru? Este un om frumos plin de armonie?  Corectitudinea politica ne spune ca oamenii sunt egali. Crestinismul ne indeamna sa privim dincolo de fata, sa punem pret pe suflet. Dar prefer sa-mi fac curat prin credinte si sa imi evaluez putin prejudecatile.

Experienta imi spune ca exact aceleasi cuvinte au efect diferit asupra acelorasi oameni, in functie de persoana care le rosteste. Aceeasi vorba de duh poate aduce hohote de ras cand e spusa de un chip simetric cu trasaturi sanatoase, insa naste taceri penibile cand e soptita de un cap uratel, de pe un gat prea subtire, cu timiditate pe deasupra.

Exista, bineinteles, urati atragatori si frumosi antipatici, dar n-as vrea sa ne mintim: simtim uratenia si observam frumusetea. Interesant, insa: mie si cunoscutilor la care am fost atent ni se schimba fizionomia in functie de starea interiora. Problemele ne uratesc, linistea ne lumineaza. Asta intr-o limita. Dincolo de ea, avem un fond care e al nostru. Eu ma uit mult mai crucis cand sunt suparat sau obosit, dar strabismul o sa-l port, oricum, mereu cu mine.

Cvasi-concluzie: Ne nastem mai frumosi sau mai urati si ne e, in functie de asta, mai usor sau mai greu sa comunicam. Armonia e mai usor acceptata si presupunem, de la fiziognomi incoace, ca ascunde mai putine deformari interioare. Asta poate naste complexe, care pe urati ii fac si mai antipatici iar pe frumosi si mai placuti. Si toate astea nu fac doi bani daca te-ai prins de ele.

1,542 Comments

Sorry, the comment form is closed at this time.