15 noiembrie. Prima mea revolutie.

15 noiembrie 1987. Eram la un prieten, avea filme faine la video, mereu. Nu mai stiu ce am vazut. Dar tin minte ca maica-sa facea cabanosi. Nu stiu de unde ii avea, in ’87, in Brasov, nici macar ce era pe cartela nu se mai gasea. Adica ulei, malai, cele de baza. Dar prietenul asta al meu se ducea in bucatarie si venea cu cate-un carnacior fierbinte. Asta imi doream eu atunci. Sa mananc ceva gustos. De-aia imi vine sa iau la scandal mosii care plang la mormantul lui Ceausescu: pentru ca deschideam frigiderul si nu aveam ce manca. Curentul se lua zilnic, nu aveam apa calda decat o data pe saptamana, daca prindeai. Uneori se lua si gazul si maica-mea facea ceai la lumanare, in canute de tabla. Iarna era mereu frig. Si daca nu era curent pentru radiatoare, vorbeam cu aburi.

Dar sa revin. Plec din vizita si vin spre casa. Locuiam langa podul de la Uzina 2. Aud un vuiet. Un urlet general. Un sunet de macel. Erau manifestantii. Nu auzisem in viata mea oameni liberi, daramite atat de multi. M-am speriat. Libertatea nou aflata ne sperie mereu. Am fugit spre casa unde mi s-a explicat ca nu trebuie sa vorbesc. Plutea groaza in tot orasul, de ce ar putea sa se intample. A fost prima mea revolutie, la 13 ani.

1,319 Comments

Sorry, the comment form is closed at this time.