Writer’s Block

Nimeni nu intelesese cum de le-a venit ideea asta in cap conducatorilor orasului: sa faca un bloc numai si numai pentru artisti. La inceput fusese privita ca o oferta electorala si luata ca atare. Nimeni nu credea ca se va intampla. Apoi au vazut fundatia. Zvonurile au inceput sa circule. Pana la urma insa, neincrederea a acceptat resemnata ca da, se va intampla, va exista un bloc pentru artisti.
Inceputul a fost greu. Artistii sunt oameni orgoliosi si fiecare se mutase in apartamentul lui cu siguranta ca este cel mai important locatar. Dupa cateva frictiuni individuale si, in sedintele de scara, de grup, in doi ani de zile lucrurile s-au asezat. Fiecare si-a acceptat blazat rolul, locul si etajul. Unul dintre ei, un sculptor cu palmele cat lopata, a devenit administratorul. La inceput fusese ciudat pentru ceilalti sa intre in apartamentul de la etajul doi, printre sculpturi in lucru, dalti aruncate pe jos si pulberea fina dar s-au obisnuit. Acceptat a fost si cuplul de la etajul unu, un tenor si o soprana care, inclusiv in dupa-amiezele linistite, incepeau cate un duet in apartament, cu ecou pe casa scarii. Cei trei batrani pictori se intalneau uneori in fata blocului si povesteau despre te miri ce, uitandu-se lung dupa tanara femeie blonda despre care nu stia nimeni nimic. Era frumoasa, avea aer boem dar nimeni nu stia in ce arta crea. Se zvonea ca ar fi regizor. La trei statea scriitorul care repara liftul si inchidea apa de jos, din beci, cand cineva isi schimba cate un calorifer, iar la unu balerina care acceptase pentru un mic bonus sa spele pe jos zilnic in tot blocul. Scriitoarea de la cinci se certa des cu pictorul, cel din urma nefiind de-acord cu faptul ca doamna hranea zilnic cainii vagabonzi. Si violonista se certa cu pictorul, pentru un loc de parcare pe care il revendica cea dintai. Erau multe certuri in bloc, in general pentru motive minore, cabluri de antena desprinse, murdarii cazute pe aerul conditionat de dedesupt sau uleiuri de pictura care miroseau mai tare decat se auzea roata olarului de la opt. Dar erau si prietenii pe care nu le mai amintim.
Blocul traia, in cele din urma, ca orice alt bloc. Dar la un moment dat, o mica intamplare zguduise precarul echilibru: tinerii artisti de la patruzeci si trei nascusera o fetita. Acum, se intreba lumea, ea e artista?

20130131-220206.jpg

1,377 Comments

Sorry, the comment form is closed at this time.