Gata! Merge!

Pisici. M-am chinuit doua zile. Blogul nu mergea pe Explorer. N-am crezut niciodata ca o sa intru in .php-uri sa umblu la coduri. Pana la urma era de vina un mesaj de pe messenger care, continand un link aiurea, mi-a umblat prin maruntaiele admin-ului. Bun. Acum merge.

Primele poze dupa operatie: am avut o vizita si in timp ce eu ca un pasa sorbeam dintr-un pahar de vin dupa ce gatisem midii in sos de sauvignon si tagliatele cu calamar, fetele s-au apucat sa-mi decoreze livingul cu niste abtibilduri simpatice de la ikea.

22062009368

O vizita de milioane. Multe. Mult prea multe.

Mai am cateva zile pana plec la Barcelona, asa ca vreau sa imi pun lucrurile in ordine, ceea ce a insemnat o serie de zile de calvar. La radio ne pregatim de vara, asa ca da-i cu sedinte de creatie pentru jingle-urile de vara, noua schema muzicala si multe alte maruntisuri. In afara radio-ului alte belele: poarta de la Ciolpani, pasaportul, ratele, cardul mereu gol, salariile la site-uri si as mai putea scrie vreo douazeci de randuri.

Printre aceste placute activitati se afla si vizita fidela la contabila. Ajung acolo, dau facturile si bonurile si intreb indiscret daca mai am ceva de platit la stat. “Stai sa ne uitam. Asa. CAS-uri, asa…, TVA, asa…, Impozit pe venit, asa…, mda, cam 150 de milioane. Si cu ce mai ai la noi ca n-ai platit din februarie, iti iese cam 180 de milioane”…

Recunosc, am injurat. Ma gandeam ca am bani de concediu. Acum, ca sa ma intelegeti: mi-am platit mereu datoriile la stat pentru ca ma incapatanez sa cred ca in Romania, odata si-odata o s-o ducem bine fara sa furam. Site-urile, singura activitate extra-job pe care incerc s-o pun pe picioare, mi-au adus, de doi ani de cand ma ocup de ele, intr-o singura luna profit. In rest acopar gaurile din salariu. Dar sunt multumit. Dau de lucru unor oameni faini, fac ceva bun si curat pentru cititori si am speranta ca intr-o zi vor fi profitabile.

Dar cand am auzit 180 de milioane pentru stat, mi-am adus aminte instantaneu unde au ajuns banii mei. In scena Monicai Iacob Ridzi. Adica.

Adica eu, platitor cinstit de impozite, om care munceste de dimineata pana seara, om care isi asuma responsabilitatea slujbelor altor oameni, om care isi ingreuneaza munca incercand s-o mentina curata, dau niste bani statului. Ok. E corect. Dar statul ia banii mei si-i da unor firme care castiga sute de mii de euro in vreo luna, organizand niste evenimente de Ziua Tineretului pe care marketingul nostru le scotea la o zecime din pret. Fortat de scurt: Monica Ridzi ia banii mei munciti cu greu si-i da unor smecheri care nu fac mare lucru pentru ei.

Cum naiba sa nu te-apuce urlatul cand Ridzi (si ea e doar un simbol pentru intreg aparatul) mai are si tupeul sa ma ameninte ca dupa ce ancheta isi va fi avut un verdict, o sa ma dea in judecata? Cine sunt oamenii astia si cine a votat pentru ei? Cine sunt puii astia de comunisti? Cine i-a lasat sa administreze banii nostri??? Cine e Ridzi? De ce nu pleaca oamenii astia??? Din ce tara sunt? Cine i-a lasat sa intre?

Pentru Monica: Te rog frumos, dupa ce ma intorc din concediu, da-ma in judecata.

Pentru Doamne Doamne: Doamne, Te rog ceva. I-am zis Monicai Iacob Ridzi sa ma dea in judecata. Stiu ca nu prea Te bagi in justitia Romaniei in ultima vreme. Dar Te rog eu frumos, fa cumva sa fie o judecata dreapta, sa o fac de rusine. Daca ma lasi sa castig iti promit ca banii ii voi folosi la crearea unor locuri de munca pentru tineri si ca o sa tin in continuare ochii in patru si o sa Te anunt de cate ori Iti incalca cineva poruncile.

P.S.: Doamne, daca ai timp, uita-te un pic la Capatos si Lazarus…

Racoarea din doi

Mie mi-e foarte cald, in general. Sunt un brasovean care traieste in infernul din Bucuresti. Mi-e cald tot timpul. Pe strada, in masina, la radio, la terasa. Mi-e cald. O femeie pe care-o tin in brate ma sufoca in cateva zeci de secunde. Femeile, am oservat eu, sunt mai fierbinti decat mine. Imi place moliciunea calduta la inceput, apoi insa ma zapaceste. E un cuib prea incins. Mie imi trebuie racoare, sunt un om liber. Imi trebuie briza. Nu sta asa aproape de mine, imi faci rau, mi-e cald, tu nu-ntelegi?

Cand eram mic, nu erau caldurile astea. Psihanalitic vorbind, nu le pot suporta acum. Vreau racorile din Brasov, de langa pod. Daca mi-e frig acum, ca se mai intampla, te rog sa ma tii in brate doar un minut, pana ma-ncalzesc. Fii inteligenta si intelege ca, oricat ne-am iubi, nu e nimic maret in a ma arde de viu. E o prostie. Stai cu o palma mai incolo si suntem ok. Suntem tot impreuna, nu? Invata sa lasi curentii printre noi. Nu fi geloasa. Nu sunt atent la altceva. Cum as putea sa fiu atent la nimic? Mi-e doar cald si vreau un fir de vant, de nimic, printre noi. De ce te superi. Nu e ca si cum as putea schimba ceva. Mi-e doar ingrozitor de cald!…

“Bine”, spui. “Nu ma suporti aproape. Dar ma vrei! Dar iti place sa fii in mine, nu? Iti place sa te pierzi in apele mele! Atunci nu sunt calde? Atunci nu te omor? Atunci nu te sufoc???”

“Nu, iubita mea”’ ii raspund. “Pentru ca atunci, atunci cand sunt in tine, atunci cand tu esti parca mai calda ca de-obicei, atunci e singurul moment cand eu sunt incredibil, insuportabil, inegalabil de fierbinte”.

Grija mare cu netul pe roaming

Am un prieten care a intrat de cateva ori pe net cu mobilul, in Anglia, si i-a venit cam 150 de euro nota.

Dar asta nu e tot. Am auzit de altul, care s-a intors din nu stiu ce tara si i-a venit nota 13.000 de euro!!! S-a dus la operatorul de telefonie convins ca e o greseala. Nu era. Domnul se afla in strainatate si vroia neaparat sa se uite la Realitatea sau la nu stiu ce Antena pe telefon. Si-a adormit cu el aprins:)

A platit in 3 rate.

Mess is a mess

Uite cam ce primesc eu pe mess intr-un sfert de ora 🙂 :

bine ai revenit

scuze

nu era pentru tine

– Alo ? – Da ! – Institutul international de astrofizica, spectroscopie nucleara, prospectiuni intergalactice, studiul quasarilor si determinarea universurilor ciclice cu structura toroidala ? – Da, noi suntem ! – Cu Gogu de la cazane, va rog.

Un tip trece pe rosu la semafor. Dupa 2 min il opreste pe dreapta o politista de la circulatie. Tipul da geamul jos si cu o moaca spasita intreaba: – Cat? Politista: – 300 RON. Tipul: – Bine. Urca!

just a thought: n-am mai vazut nimic personal pe blog…isi pierde identitatea…

merita

la iasi e soare, cald , frumos

o zi buna baieti!

http://www.washingtonpost.com/wp-dyn/content/article/2009/06/22/AR2009062202508.html?hpid=artslot

uite o stire care merita mentionata

impactul a fost la ora 5 pm ora de maxim traffic

hai k am inceput f prost ziua de azi … asta e macar un kings of leon plsss?

hei, mai traiesti? te-am barfit acum cateva zile

scuze,daca deranjez…

ca tot vorbeai de vacante la sondajul dob.ro ce zici de melodia asta? ieri am auzit-o si o ascult de 10 ori cand plec in concediu

“Du-te, Ridzi, du-te!”, acesta este sloganul folosit de Gazeta Sporturilor la acţiunea organizată în faţa Ministerului Tineretului şi Sportului. Florin Chilian pe o scenă improvizată a fost punctul de atracţie al parodiei puse în scenă de Gazetă. http://www.gsptv.ro/viewVideo1.php?video_id=20919&title=Vezi_imagini_de_la_ac__iunea_Gazetei_din_fa__a_MTS____quot_Du_te__Ridzi__du_te___quot_

stiiun zidar in bv?

guys.. nu mai stiu care din voi veniti la U2, si la care din concerte. Eu o sa fiu in barcelona la ambele, asa ca poate ne vedem

se aude bine acum, ati rezolvat-o…transmiteti de pe antena acum?

Lansare: Atlasul de Mitocanie Urbana. A fost un succes.

M-am grabit sa plec de la Brasov, desi ajunsesem abia ieri dupa-amiaza acolo, ca sa prind lansarea Atlasului de Mitocanie Urbana. A fost un succes. Am dat autografe aproape o ora, cu Liviu, cu Radu Praschivescu, Marlanul de Dorobanti si Pitipoanca de Companie care, credeti-ma, nu e deloc pitipoanca si e o companie extrem de placuta, o aveti in pixelii ce urmeaza. Scuze de poza, e cu telefonul:

21062009352

Succesul Atlasului este incredibil, cineva din partea editurii spunandu-mi ca dupa 5 zile isi poate da seama ca este “a must have”. Unii cititori se rugau de noi “sa facem ceva”, sa oprim mitocania. Imaginati-va cum m-am simtit cand mi-am dat seama ca oamenii isi pun speranta chiar si intr-un terchea-berchea ca mine. Mixed emotions de jena, mandrie si lipsa de speranta. (Sa-mi aduc aminte de astea cand oi decide daca intru in politica, la 45 de ani…)

Apoi am dat o raita prin Bookfest. Sa va arat traista:

pacepa

Lectura obligatorie, cartea Luciei Longin e, asa cum spune Pacepa, prima discutie fata-n fata cu un roman din Romania, dupa 31 de ani.

Mi-am mai luat un album mare de gradinarit, “1001 idei pentru gradina ta”, “Omul si Sacrul”, de Roger Caillois dar cred ca cea mai valoroasa achizitie este:

confesiunile

Cartea este scrisa de un cunoscut vanzator de cafea al Bucurestiului comunist, care a cunoscut oameni si povesti din cele mai diferite lumi ale capitalei pre-decembriste: scriitori, actori, securisti, militieni s.a.m.d. A fost arestat, a suferit o semi-pareza si a avut o viata grea. Dar destul de interesanta sa o scrie in ceea ce Dan C. Mihailescu spune ca este cartea anului. Multam colegului de trust Rogozanu care mi-a recomandat-o, am citit 31 de pagini si sunt convins ca e un deliciu. Bucurestiul este pictat cu atata familiaritate si exactitate ca poate deveni si-o carte de istorie. Lucky me, Gheorghe Florescu, autorul, omul nascut intr-o biserica pe timp de bombardament, era acolo, la Bookfest, la o masuta. Asa ca am stat un pic de vorba cu el si mi-a zis ca e un Dobrovolschi in carte. De-abia astept. Dedicatia lui suna asa: “Pentru Mihai Dobrovolschi. Omagiul unui om greu lovit de destin”. Parea un om cu care as fi stat oricand la multe cafele. Multumesc.

Ma felicit ca am ajuns totusi la targ. Poate cartile le-as fi gasit si in librarii, desi mai scump. Dar bucuria a fost sa imi mai dau o speranta ca poate-poate romanii or citi mai mult. Asa ti se pare acolo, cand vezi sute de ochi pescuind printre titluri si oameni cu plase pline cu zeci de carti.

Citatul zilei vine din alta carte pe care mi-am luat-o de la targ. Se cheama “Parintele Arsenie Boca. Obiectivul “Bratu”” si este o colectie de scrisori si procese verbale cu sau despre marele duhovnic Arsenie Boca. Citatul este dintr-un interogatoriu care i s-a luat parintelui despre relatia sa cu Principesa Ileana. Povestind despre vacantele petrecute la Castelul Bran, Arsenie Boca reda o fraza pe care i-a spus-o Domnita Ileana: “Romania este singura tara in care succesul nu are succes”.

Plec la Placebo, maine ne auzim la Guerrilla, in a pure morning…