Cata nebunie atata veselie!

Un articol foarte interesant pentru cei care lucreaza in domenii creative, in The Independent. Pe scurt, marile genii creative ale omenirii au fost putin dilii. Intuiam si noi. Dar, foarte foarte interesant este studiul despre legatura dintre comedianti si depresie.

Un studiu facut pe 55 de comedianti si 14 comediante trage concluzia ca umorul este un antidot la depresie. Stirea cea mare este ca atat eu cat si Vlad confirmam. Nu mi-as permite sa vorbesc in numele lui daca nu ar fi vorbit despre asta pe radio, dar atat eu cat si Vlad am recunoscut ca in primele saptamani ale concediului intram in depresie. De-adevaratelea.

Simt ca si cum in tot sezonul de radio de-abia astept sa las garda optimismului jos si sa ma las intr-o depresie placuta ca un somn mortal in zapada. De citit articolul!

Franta ataca Matusa din America

Camera inferioara a legislativului francez a aprobat o lege urata pentru cei care descarca ilegal filme. Practic, daca te prinde de trei ori ca iei Wolverine, fie si work-copy-ul ala in care i se vad cablurile lui Hugh Jackman (mi-au zis niste prieteni), iti deconecteaza automat internetul. Sarko a sustinut legea, care urmeaza sa fie supusa azi si senatului si are sanse mari sa treaca.

Un precedent urat. Dilema etica e, din punctul meu de vedere, asa:

– e o pierdere pentru Laura Cosoi sa descarci ultimul album Smiley.

– e un castig pentru tinerii romani sa descarce ultimul album Of Montreal, pe care NU IL GASESTI IN MAGAZINELE ROMANESTI!

– e o pierdere pentru multiplexuri sa descarci Wolverine

– e un castig pentru gradul de cultura al romanilor sa descarci Bergman-uri, Ozon-uri, Wajda-uri sau Tarkovsky-uri pe care NU AI DE UNDE SA LE IEI ALTFEL!

Daca ma duc, sa va refaceti viata…

Sunt barbat si, deci, sunt prapastios la suferinta. De ieri zac in paturi si, desi am doar o raceala banala, ma astept oricand la un atac de cord.

De aceea vreau doar sa va spun ca v-am iubit de-adevaratelea, ca nu ziceam aiurea dragelor si dragilor, ca aveti voie sa ascultati orice emisiune cu Vlad, ca nu l-am urat pe Mircea Badea ci l-am folosit doar ca simbol al raului din Romania. Va multumesc ca mi-ati fost alaturi si mi-ati dat ceva frumos intr-o viata care avea toate sansele sa esueze. Datoriile le las bancii, corpul il las nobilelor idealuri medicale cu mentiunea: Sunteti cei mai buni doctori, tineti-o tot asa, dar inainte sa montati ficatul meu altcuiva, averitzati-l ca e dat kilometrajul peste cap si tratati-l intai de raceala. Nu-l puneti la gheata.

Daca nu ma trezesc maine, ultimele mele cuvinte vor fi, oficial: Mi-au facut-o Matei si Ciuclaru…

La Brasov

Am fost la Brasov, la ai mei, cum fac o data la doua-trei saptamani. Nu sunt complet daca nu-mi traiesc berile cu taica-meu, in bucatarie, certandu-ne ca de-obicei de la Basescu, comunisti, legionari sau crestinism. Nu sunt om daca nu ma rasfata maica-mea dimineata cu un “bei cam multa apa, la cat ai venit” si-o privire de inger sever. Nu mi-e bine daca n-o vad pe sora-mea si nu ma joc cu nepoata-mea.

Din pacate am o raceala care ma blocheaza complet, atrofiindu-mi legendarele talente de povestitor. Asa ca o sa va rog sa nu va suparati daca, in loc sa vorbesc despre locurile in care am crescut, de ce au fost ele bune, despre avantajele practice ale celor 7 ani de-acasa si formarea mea metafizica in cimitirul in care jucam pac-pac, o sa postez cateva poze si o sa-mi pun Battlestar Galactica.

Sorry 🙂

Long way home
Long way home

Asta e o limuzina de nunta care, poate tocmai data fiind utilizarea ei aducea zambete pe toate fetele soferitelor din dreapta si stanga. Nu ar fi meritat pozata daca nu erau detaliile absolut superbe:

10052009211

Si, pentru final, cea mai frumoasa prezenta de pe soselele capitalei. Rareori mi-a facut asa de mare placere Bucurestiul la intoarcerea din Brasov. Am mers in paralel cu ea de la Baneasa pana-n centru. A ramas dreapta, tinand intre picioarele ei fine bestia de 300 de kilograme, mult mai mult decat un contrabas. Desi nu si-a ridicat deloc casca, I would ride her wild horses…

10052009206

Plec la Brasov

Asa ca nu pot sa va scriu, mai multe cand ajung acolo. Mi-am facut un disc cu 106 piese geniale si cred c-o iau pe Cheia, just to enjoy the view.

Vroiam sa va las cu ceva imagini de la episodul Richard Branson pe care l-am povestit azi dimineata. Aflat in razboi cu British Airways, care nu lasa Virgin sa intre pe piata, Branson s-a urcat intr-un balon Virgin si a zburat deasupra unei cladiri BA ale carei lucrari erau oprite de luni bune. Pe balon scrie “British Airways can’t get it up” :). Daca gasiti voi imagini lasati va rog link in comentarii.

Update (multumesc Bogdan si Lars):

zepplin

Plec. Pa pa. Lugu lugu. Va las cu alt stunt de-al lui Branson. Vor veni falsii profeti prin holograme? They bloody might. Desi tind sa cred ca e trucaj. L-a filmat “jucat” sa para din sala. Any insides?

[kml_flashembed movie="http://www.youtube.com/v/AiCt4fU4E_8" width="425" height="344" allowfullscreen="true" fvars="fs=1" /]

Criza intra-n criza?

Institutul National de Statistica ne da o veste buna. In primul trimestru al anului in curs, volumul lucrarilor in constructii a crescut cu 5,2% fata de aceeasi perioada a anului trecut.

Rupert Murdoch, magnatul, oligarhul, a spus ieri intr-o teleconferinta pe teme economice ca ce-a fost mai rau in criza a trecut.

FMI anunta ca datele privind necesarul de finantare a tarilor din Europa de Est publicate in aprilie, foarte sumbre, sunt gresite si se datoreaza unor greseli de calcul.

Pe de alta parte e trecut de trei si eu inca sunt la radio, ceea ce n-as fi facut in primul trimestru al anului trecut.

Simt Barcelona. Out of Control!!!

Povestea piesei: acum multi ani, cand noi ne uitam seara la Mihaela, cei patru U2 cereau fiecare cate 5oo de lire de la parinti ca sa inregistreze o piesa, prima. Out Of Control.

Peste ani, la Slane Castle, U2 inregistrau cel mai bun concert al lor, la doar cateva zile dupa ce Bono isi inmormantase tatal, dupa luni de zile in care zburase, dupa fiecare concert, sa-i stea langa patul de spital. Uitati-va la piesa, fiti atenti pe la mijloc, si amintiti-va printre curentii de pe sirea spinarii, ca-i murise singurul parinte cu cateva zile in urma. This is the healing power of Rock’n’Roll! Barcelona. 30 iunie 2009. Intalnirea titanilor. Bono fata-n fata cu Dobro. Achtung Baby!

[kml_flashembed movie="http://www.youtube.com/v/Wb3bTff_YKE" width="425" height="344" allowfullscreen="true" fvars="fs=1" /]

Perversiuni pe mail

Dragelor si dragilor (stiu ca nu e corect romaneste dar folosesc licenta poetica la zi), in viata unui realizator de radio exista, nu doar la noi ci si peste granite si peste ocean, reclamatii. Zilnic. E un stres pe care il au toti oamenii cat de cat cunoscuti si cu o adresa de mail. De multe ori, reclamatiile sunt pertinente, argumentate si pe un ton civilizat si ne ajuta sa ne calibram. Sunt foarte fericit cand imi spune un ascultator ca exagerez cu, sa zicem, politica. Il iau un calcul.

Din cand in cand, insa, apar niste hartuitori perversi. Nu folosesc aiurea cuvantul. O sa explic. Mai intai, materialul:

poza-tc

Orgoliul imi e ranit, increderea in mine e sfaramata in milioane de bucati. Domnul m-a atentionat pentru prima data acum vreo luna, in cuvinte si mai triviale, ca sunt un nenorocit pentru ca am cerut cadou niste pavele de curte pe post. Il asigur ca era o gluma si ca nu ma asteptam sa nu le platesc, ceea ce nici nu s-a-ntamplat. De-atunci am mai primit mailuri de la el, care imi spun cat de penibila e emisiunea de la Guerrilla. Nu e singurul, forumul de pe site-ul radioului e plin de oameni care ne critica zilnic emisiunea.

Departe de-a crede ca sunt perfect (ma rog nu chiar departe-departe), imi vine totusi in fata ochilor o intrebare pentru ei: daca e penibila emisiunea, de ce pisici o ascultati in fiecare zi? E un fel de dragoste ocolita. E afectiune pervertita. Uram ce ne interzice dragostea.

Ok, am exagerat, am vrut doar sa ma mai descarc si eu:)

1 Mai

Nu am nimic impotriva micilor, cata vreme nu mi-i ofera Marean Vanghelie. Asa ca de miniconcediu am ajuns prin Valea Doftanei, o comuna cu ceva pensiuni. N-am putut sa ma abtin si m-am dat mare cu o supa de salata facuta la repezeala.

eu si delia

Am fost cu doamna si cu vreo zece prieteni, am mancat, am baut, am fumat, am jucat poker. Ne-am si plimbat si despre asta vreau sa va povestesc:

taran-doftana

Ne-am cocotat pe dealuri verzi, am sutat in aer pe stadionul stramb al comunei, am salutat lumea in dreapta si stanga, pentru ca asa iti cerea intimitatea stradutelor de munte. L-am vazut pe batranul din imagine deja in rama. L-am rugat sa ma lase sa-l fotografiez. A stat drept, demn, ca mai sus. In mine s-a starnit alaiul prezumtiei, l-am banuit a fi sfredelitor si istet. Cum privea concentrat deasupra gardului ma facea sa cred ca se ridica semet peste multele josnicii ale vietii. A deschis incet gura, simteam ca o sa zica ceva. Un cuvant de guru. Un sunet care sa ma faca pe mine, cautatorul de intelepciune primara, sa imi schimb viata.

Din pacate insa, a deschis gura doar ca sa-mi arate asta:

taran-doftana-semigura

A baguit apoi ceva legat de dinti. Mi-a parut rau de el. Si pentru ca sufera dar si pentru ca mi-am adus aminte de un aforism pe care l-am nascut acum cateva luni, potrivit caruia Demnitatea e mandria cu care iti duci ranile. Si Ticu Dumitrescu avea dintii la fel, dar nu vorbea cu jumatate de gura.  Nu vreau sa-l defaimez pe bietul doftanean, doar filozofam pentru mine, ca sa nu uit sa fiu mandru de ranile mele pana la capat.

eu-profil-salut-palarie