Anti splash

O bucuresteanca a gasit o metoda pentru a nu mai fi stropita de misogini. Cum? Logic:…

[kml_flashembed movie="http://www.youtube.com/v/RizPUk7YPdA" width="425" height="344" allowfullscreen="true" fvars="fs=1" /]

Pentru week end

Monthy Python’s The Life of Brian, una dintre cele mai inteligente comedii ever.

[kml_flashembed movie="http://www.youtube.com/v/LQqq3e03EBQ" width="425" height="344" allowfullscreen="true" fvars="fs=1" /]

Multumiri si moveon-uri

Vreau sa multumesc din inima celor care au inteles mica buzduganiada. Celor care au avut si aici ceva de anti-comentat, le zic de data asta, cu proverbiala mea obiectivitate:

Sunteti niste concesiomani. Demonstratia furtului era infailibila. Daca ati gasit vreo bresa, nu ati gasit-o in intamplare in sine, ci in a fura ca mod de viata. Nu gasiti furtul atat de nociv sau chiar il practicati. V-a interesat atat de “mult” gestul de-a fura incat v-a lasat loc berechet de-a incerca sa latrati tot la mine. Nu intru in debate raskolnicoviene despre bine si rau. Va rog doar, pana nu o spuneti voi a suta oara, sa nu mai ascultati guerrilla si bla bla bla-urile aferente. Ascultati muzica pe cd, ascultati alt radio. Eu unul nu mai am nevoie de voi pentru ca e clar ca nu o sa va schimbati. Nu aveti valori, decat conjuncturale si sunteti plini de invidie.

Celorlalti dintre voi, slava Domnului cei mai multi, va multumesc cu respect, cu promisiunea ca o sa ma indepartez de subiect si ca o sa incerc sa fac in continuare ce incerc in fiecare dimineata: sa ma bucur de viata pana la penibil. Ne-auzim la 7. Hai 7 si douazeci:)

Buzdugan: o farsa de om.

Stiu ca va enerveaza cand discutam despre Buzdugan si Morar. In mare, asta se datoreaza frustrarilor noastre ca ei ne fura. I-au furat si pe altii, nu-i bai. Dar ne-au furat si, de cate ori spuneam eu si Craio asta, lumea ne privea cu un amestec de simpatie si neincredere. “Poate li se pare. Saracii…”, auzeam eu din cutiile craniene.

Acum cativa ani am intrebat pe cineva de la Radio 21 daca nu se opresc si ei din sterpelit, ca ne e noua jena de lipsa lor de jena. “Bai, sunteti paranoici!”.

Oooooooooook. Cine n-a crezut, eat this! Ramaneti pana la capat, credeti-ma ca merita.

[kml_flashembed movie="http://www.youtube.com/v/tReK8Pc8UTE" width="425" height="344" allowfullscreen="true" fvars="fs=1" /]

Buzdugan, esti un loser fara de pereche si imi cer scuze pentru toate datile in care m-am indoit de imoralitatea ta. Do the Zu, mofo!

Multumesc mult Andrei Baloiu!

Dearest of dears

Multam mult ca incercati sa ne ‘barbatati. Conteaza si, probabil, posturi ca cel de jos sunt facute si din subconstiente nevoi de apreciere. Nu pot raspunde la toate comment-urile dar, cross my heart, le-am citit.

Sper ca ati inteles si, sigur, va regasiti multi in situatia de-a orbecai in mediul in care activati. Niciun studiu n-o sa-ti descrie exact bazinul celor carora le propui munca ta si trebuie sa mergi mult pe intuitie. Uneori, insa, ti-o iau radarele razna.

Ati intrebat cum e cu sondajele astea. Pai e asa: tot anul se pun intrebari face to face, despre radiouri, unui esantion, de catre doua firme de sondare. O data la cateva luni, se dau rezultatele. Asta e motivul pentru care, din cand in cand, vedeti masini pline cu bani (de-obicei la inceputul perioadei de sondare) pe strada sau auziti ca radio-urile dau 30 de mii de euro cadou. Nu puteti sa va imaginati impactul. Eu am inteles doar cand am avut un LCD premiu pe dob.ro si mi s-a triplat(!) traficul site-ului.

Mai sunt multe detalii, care reprezinta probleme si in afara tarii. Anglia punea problema radiourilor de nisa in sondaje, pentru ca marile branduri apar in sondaje ca fiind mult mai ascultate decat sunt de fapt. Sondajele sunt 24 hours recall, adica te intreaba ce ai ascultat ieri. Majoritatea oamenilor spun, chiar daca au ascultat muzica de pe cd, intr-un taxi, ca au ascultat BBC sau Capital din inertia brandurilor puternice. La noi e la fel. Plus ca oamenii ocupati nu sunt acasa sa raspunda la sondaje, iar Guerrilla are super-rata de “activi”. Plus ca nu stii cum sunt facute panel-urile, etc. Dar,

toate astea palesc in fata unui simplu exercitiu: stati pe o banca, intr-o zona traficata de pietoni din toate zonele demografice, sa spunem Unirii. Numarati 20 de oameni si identificati cati dintre ei credeti ca asculta Killers sau The Script sau Bowie sau Counting Crows sau…

O sa gasiti, credeti-ma, cam unul. 5%. Asta nu a fost o problema inainte de criza. Sa ai cateva zeci de mii de ascultatori de mare calibru, cu gusturi rafinate si cu cele mai mari venituri, nu e de ici de colo. Toata lumea era multumita. Cand a venit criza insa, dupa ce ca au cazut in bot bugetele, toti s-au ferit de nise. “Ok, ok, lasa ca avem public categoria A si la Zu. Si iesim si mai ieftin”.

Nimeni nu le-a spus clientilor ca, potrivit nomenclatorului, categoria A inseamna manageri cu minimum 5 angajati si, deci, aici intra si un sef de macelarie sau un patron de non-stop. Nu c-as avea ceva cu oameni care muncesc si risca. Dar anumite produse nu le poti indrepta catre oricine.

Si apropo de produse: noi aveam publicitate mai ales de la banci, masini si imobiliare, potrivit publicului. Guess what? Criza a venit mai rau peste anumite piete decat peste altele…daaaa…banci, masini, imobiliare… Si noi am scazut salariile si trebuie sa-i dau dreptate si ascultatorului care ma intreaba daca “e absolut necesara reclama cu nunta” si eu nu stiu ce sa-i zic si IT PISSSSSEEEESSSSS MEEEE OOOOFFFF!!!!

Ca toata media de nisa suntem intr-o mare toaleta. Si o sa vina sondajele si mi-e groaza de fetzele care n-o sa-nteleaga de ce nu avem aceeasi audienta ca “balaurii” de pe piata. Si o sa se pripeasca si o sa greseasca.

Dar, dupa ziua de ieri, cand chiar m-am enervat, mi-am revenit, partial si cu ajutorul unor vorbe bune ca ale voastre. Screw it, let’s do it, vorba lui Sir Richard. Am stat eu si m-am gandit asa: daca in criza nu arati ca ai cojones, atunci cand? N-o sa devin acum o vecina isterica.

Asa ca sus sus sus si va doresc si voua sa nu va pese ca n-o sa mai aveti bani de credit, ca n-o sa mai aveti bani sa v-ajutati  your folks back home cand le-or trebui, ca o sa aratati ca niste cersetori cu hainele de acum trei ani. Orice se va intampla, eu o sa fiu fericit ca am facut parte din tot ce a fost Guerrilla. Si atunci, surprise, n-o sa se intample nimic rau.

Confesiune

Nu mai inteleg nimic din radio. E tot mai greu sa-mi dau seama ce se vrea in Guerrilla de Dimineata. Si daca de-obicei rezolvam problema asta cu un eroic “follow my heart”, acum, cand criza strange latul si avem nevoie de audienta, ma omoara ca nu stiu ce vrea lumea s-asculte. Mai, dar cand zic avem nevoie de audienta, vreau sa zic AVEM NEAPARAT NEVOIE DE AUDIENTA! Ma oripileaza gandul ca n-o sa crestem in prostiile alea de sondaje si o sa zboare capete ca artificiile, eu posedand unul dintre ele, iar numele Guerrilla o sa fie folosit pentru un alt radio, cu alte voci si alta viata.

Dupa fiecare emisiune primesc alte mesaje. Ca nu se-aude pe net. Ca am fost oribili. Ca a oprit masina sa rada. Ca facem politica si se vede ca sunt partinitor. Ca e bine ca facem politica, sa nu mai iau dupa cei care vor doar sa rada. Ca acum un an eram muuuuuuult mai buni. Ca suntem tot mai buni. Ca n-o sa mai asculte niciodata dimineata Guerrilla. Ca emisiunea de azi a fost foarte buna. Ca grasa vesela si slaba trista sunt penibile. Ca grasa vesela si slaba trista sunt bestiale. Ca nici nu stiau c-am inceput. Ca muzica e varza. Ca slava Cerului ca exista muzica de la Guerrilla ca altfel…Ca nu mai avem subiecte faine. Ca improvizam prea mult. Ca suntem geniile improvizatiilor.

Am zile, ca astazi, cand nu mai stiu pe unde s-o apuc.

UPDATE: Fuck it. Pana maine nu ma mai gandesc la radio. Entourage

Ce-au romanii cu iertarea?

De cateva zile, cine stie din ce confluente de energii, facem “dulcegarii” in emisiunea de dimineata. Adica, impreuna cu Vlad, impacam oameni in direct si, mai nepotrivit pentru unii decat o nuca de cocos in perete, ne zicem “te iubesc” unul altuia prin studio:)

Buuuuun. Bineinteles ca primele reactii au fost de respingere. Masculilor cu testosteronul zvacnind de-a lungul gatului le-au venit in mintea incordata conotatii, cum altfel?, homosexuale. Altii ne-au asemuit cu Mircea Radu.

Unde naiba gresim? De ce e penibil sa impaci doi oameni cu zambetul pe buze si nu e penibil sa fii un haiduc rudimentar, cu inteligenta concentrata spre scoarta si delectare in viata tinzand spre zero?

Sau gresim noi? O sa ne facem de ras, noaptea, in fata prietenei sau a sotiei daca ne preocupa incapacitatea romanilor de-a ierta si de-a accepta? Well, din experienta proprie va spun ca dimpotriva. Cu cat ai mai putine rezistente psihice, cu atat curge dragostea mai bine, trust me.

Si-atunci? De unde? De ce se spunea si inca se spune atat de rar “te iubesc” in familiile romanesti, se desacralizeaza sentimentul daca il scoti la aer mai des de doua ori pe an? De ce e un fel de rusine sa zici “am gresit” cand stii ca asa e? Adica ce castigi daca doar tu in tot universul asta nu stii ca stie lumea ca esti un idiot?

Eu cred ca inteleg de ce, dar va invit sa va dati si voi cu parerea. Eu cred ca din prostie. Genul ala de prostie mostenita de-a lungul multor generatii, care te face sa confunzi  dreptatea cu orgoliul, trairea romaneasca profunda cu nevroza isterica, dragostea cu dependenta afectiv-sexuala si barbatia cu ingustimea parerilor. Si din cauza asta sa nu te simti bine si nici macar sa nu stii.

I might be wrong. Am I?