Dragii mei.

Sunt un om cu idei. Un om care gandeste. Un om care a citit si vazut multe la viata lui. Dar care nu a vazut tot. Si caruia, la fel ca si voua, i se ascund lucruri de catre cei care conduc tara din jurul lui.

Sunt pasionat de politica, de sociologie, de psihologie, la un nivel supra-medie, desi neacademic. Mi-am spus mereu parerile si, cat a permis-o timpul si mediul, am incercat sa arat si argumetele. Imi place sa polemizez. Imi ascute si mintea mea.

Pana acum cateva saptamani, era placut sa discut politica. Ma intalnesc cu unchi-meu sau taica-meu si comesenii, tandrii ca-n comedii, incearca razand sa ne opreasca. “Aaa! Nu! In seara asta – fara!”.

Dar in ultimele zile mi se intampla un lucru tare neplacut. Se atenteaza la buna mea credinta. Am fost la Gaudeamus si o amica m-a oprit, aproape cu lacrimi in ochi, spunandu-mi ca nu se astepta de la mine “sa le cant partitura alora”. Buff! Una e sa te atace postaci profesionisti, dar cu totul alta sa vezi oameni cu care ai depanat ore-ntregi care te banuiesc de magarii.

Eu sunt tot mai putin naiv. Ca sa vedeti de unde am plecat, va povestesc, zambind amar din cauza ironiei, ca motivul principal pentru care am iesit din trustul Pro a fost ca nu aveam voie sa rostesc numele lui Basescu. Credeam in el. Am plecat in 2004 sa facem Guerrilla si l-am ajutat, cu inima deschisa.

Acum am alte concluzii. Cu mii de argumente care, din lipsa de informatii, pot fi gresite. Partitura acestor argumente o cant si sigur nu pe cea a unuia sau a altuia. Dar asta nu ajuta. Daca ma acuza sute de oameni in ultimele zile ca sunt de rea credinta, sau ca iau bani ca sa am anumite pareri, eu nu am argumente in fata lor. N-o sa-i invit in viata mea personala ca sa le arat nevinovatia.

Mi se pare ca polarizarea e deja atat de puternica incat nimic din ce-as zice nu mai schimba nimic. Asa ca probabil o sa ma abtin de comentarii politice pana la alegeri. O sa-mi fie mai bine.

Imi ramane insa un gust amar: rautatea unora. Pai eu vreau sa fac bine. Ei nu vin sa-mi spuna unde gresesc, ci vin sa ma arate cu degetul ca sunt ticalos. E nasol, credeti-ma. Si nu exagerez cand spun ca sunt sute.

Asa ca spun la revedere politicii pana la alegeri, ma arunc in apa proaspata a celor 11 carti pe care mi le-am cumparat si va doresc si voua sa aveti puterea sa nu judecati oamenii ci doar parerile lor. Ce ciudata e tara asta in care oamenii nu cred nimic pana nu se cred intai pe ei insisi.

Ce nu-mi place azi

Ca sondajele radio mint pe radio. Ca suntem un popor fricos care crede in conspiratii mai mult decat in propriile ganduri. Ca ma fac misogin doar femeile care nu s-au culcat cu mine. Ca sunt mai destept decat media si media e mai multa ca mine. Monogamia, e o curva. Ca nemeritocratia de la stat a taiat salariile in privat. Ca nu inteleg de ce e o femeie frumoasa daca nu ma iubeste pe mine. Care-i scopul???  Ca matinalul de radio nu e dupa-amiaza. Ca interzicem o iarba din care n-a murit nimeni ca sa murim curati, de la alcool. Ca Pasajul de la Antena 1 e Mereu Aproape gata. Ca avem de ales din nou intre Iliescu si Vadim. Ca, in Romania, minciuna nu mai e imorala. Ca, in Romania, morala nu mai e niciuna. Ca uneori rad cand ma uit la Badea. Ca prostii au pareri. Ca stiu ca sunt mai fericit cu bun simt, dar uneori il pierd. Ca Credinta e asa de incurcata de religii. Ca am credite si nu pot sa traiesc pe gratis. Ca sunt un manager neplatit de ani de zile. Ca suntem putini, noi. Ca nu pot tot timpul sa fac poezii. Ca doar ceasurile vechi stiu sa opreasca timpul. Ca nu am harem legitim. Ca am degeaba o suta optzeci de cai. Ca viitorul meu e cert si imprevizibil, ca lava. Ca barbatii nu mai sunt ce-au fost. Ca femeile nu au fost ce puteau deveni. Ca mi-e teama sa fac copii in lumea asta. Ca multi viseaza prost. Ca nu se gasesc job-uri bune pentru boemi. Ca o.z.n.-urile sunt identificate ca ozn-uri. Ca apa calda, la mine, chiar e apa rece. Ca viata in exces ucide. Ca inima mea are memorie de autist. Ca unica sansa sa nu mor singur e apocalipsa. Ca nu pot sa zic ca-s bucuros, daca enumar ce nu-mi place. Ca e judecat prea aspru sufletul meu fin.

Antenele, corecte.

Prin piata se spune ca Antenele au furat startul la exit-poll-uri la toate alegerile de pana acum. Cica dadeau ceasurile calculatoarelor cu un minut – doua in urma si acuzau defectiuni ale softului.

Anul asta, insa, au fost corecti si au dat drumul exit-poll-urilor chiar la ora 21:00. Mereu aproape, de data asta – inauntru!

O expozitie foto la care o sa merg

Acum doi ani, in Penitenciarul Rahova, am cunoscut o doamna cu mult suflet, de la Administratia Penitenciarelor, Dana. Imi vorbea aproape cu lacrimi in ochi despre unii detinuti. Stia mai bine ca altii ca nu meritau ce li se intampla. Vorbesc despre copii bagati la 4 ani pentru iarba, de fete bagate la 20 pentru complicitate la omor care ii povesteau Danei ca au fost martore de frica. Ma rog, greu.

Ei, Dana, inimoasa cum e, le-a organizat un festival unde ei, cei inchisi, sa se exprime liber. Interesant. E vorba de mai multe zile de piese de teatru jucate de detinuti, la Nottara, incepand de maine, de la 17.

Ce stiu sigur este ca expozitia foto nu are cum sa nu fie interesanta. Sunt 90 de fotografii halucinante, facute de detinute in penitenciar, in urma unui atelier condus de Cosmin Bumbut.

exit

Miercuri si joi, de la 17:00, la Teatrul Nottara. Expozitia Foto e miercuri, de la 16:00.

Ce avem eu si Vlad si nu ne poate lua nimeni

Sunt Laura din Cluj-Napoca.Vreau doar sa-ti relatez ceva.In anul 2003 tatal meu a murit calcat de o masina.Noi suntem 5 copii , patru fete si un baiat iar sora cea mai mare are un handicap psihic din nastere.Mamei mele i-a fost foarte greu deoarece era si bolnava cu inima, noi toti incercam sa o sustinem pe cat posibil sa treaca mai usor peste evenimentul tragic. Parintii ,toata viata s-au straduit asa saraci cum erau sa ne asigure macar bucata de paine pe masa si ceva de imbracat.Cu toate astea toti am facut o facultate, inafara de sora mea bolnava psihic dar si ea are un dar de la Dumnezeu, retine tot ce aude, are o memorie fantastica si cu asta ne ajuta mult, cand uitam ceva ea ne aminteste.
Intre timp, o sora de-a mea care era casatorita , ne da o veste proasta, sotul ei isi gasise o alta femeie si urma sa le paraseasca si pe ea si pe fetita( care atunci avea 6 ani).Mama a fost din nou la pamant, iar intr-o luna s-a stins, a plans pentru fata ei zilnic, a fost tare suparata.
Nu pot sa-ti spun cata durere am avut cand am ajuns acasa si am gasit-o pe mama fara suflare iar sora mea cea bolnava psihic statea langa ea si doar atat mi-a zis” mama doarme ciudat” dar eu de cand am vazut-o am stiut…

Am ramas atunci cu toata greutatea pe umeri, cheltuieli, facturi…Aveam un prieten si ne iubeam dar nu stiam cum va avansa relatia avand in vedere ca trebuia sa am grija de sora mea bolnava, de fratele meu care statea inca acasa, de tot.
Mergeam daramata psihic la serviciu zilnic de la ora 6, nu mai aveam pofta de viata dar trebuia sa merg inainte.
Intr-o buna zi,mi-am spus, hai sa-mi cumpar un radio pentru ca nu mai rezist si nu mai vreau sa aud pe nimeni, sa ma cufund in muzica si atat.
Nu pot sa-ti povestesc decat ca am butonat radioul de la un capat la celalalt si singurul post care mi-a atras a fost Guerrilla.M-am oprit si am inceput sa ascult, erai tu si Craioveanu.Am zambit, atunci a fost primul zambet dupa moartea mamei.
Iti spun foarte foarte sincer MULTUMESC.
Datorita tie si a lui Vlad,viata mea si-a reluat cursul normal.Mi-ai dat putere sa lupt, sa nu vad ca nu am bani, sa nu fiu trista pentru ca viata e buna si nebuna.Zilnic mi-ai dat doza necesara pana mi-am revenit. Ii multumesc lui Dumnezeu ca existi si ca faci atat de mult bine fiind doar asa cum esti, sincer, scurt si la obiect, glumet si optimist.

Acum totul e ok, banii lipsesc dar nu ma descurajez. M-am casatorit pana la urma , cu acel prieten cu care eram si cand traia mama si s-a dovedid un barbat foarte bun, a acceptat sa stea si cu sora mea si facem sa fie bine, ne iubeste , e glumet si ma face sa rad in fiecare zi.Castigam amandoi minimul pe economie, altceva mai bun n-am gasit, dar nu mai conteaza, suntem berbeci amandoi ca zodie si suntem fericiti si ne luptam zilnic cu viata asta dura dar seara cand ramanem imbratisati stim de ce .

Atat am vrut sa-ti spun pentru ca sa stii ca faci foarte mult bine iar cuvintele care le rostesti la radio zilnic nu sunt in zadar, cineva acolo are nevoie de ele.MULTUMESC!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

MII DE PUPICI, LAURA!