BMW 530d GT

Woooooow. L-am avut vreo doua saptamani. Am condus ceva masini la viata mea, dar Gran Tourismo de la BMW mi-a dat pentru prima data dupa mult timp senzatii noi. E o combinatie excentrica de lux si sport, de limuzina si SAV. S-o luam catinel.

IMG00250-20100425-1606

Cea mai tare treaba e directia, pe toate patru rotile, activa tot timpul. Carevasazica, daca ai viteza mica, rotile din spate vireaza invers decat cele din fata, pentru strangerea curbei de virare. La viteze mai mari, virarea se face in aceeasi directie, pentru stabilitate. Care e aproape perfecta. Dynamic Drive Control-ul (standard), impreuna cu Adaptive Drive ii dau eleganta de echilibrist.

Tot in standard e si cutia in opt trepte, pentru treceri insesizabile de la una la alta. Sub sau supraturarile sunt, practic, inutile desi, in modul sport, sunt extraplacute. A, e si modul sport+, in care-ti taie o groaza de asistari, pentru senzatii rough. Daca n-ai chef de ele, poti sa te duci in partea cealalta, la modul confort, in care plutesti ca pe distrugator.

Masina e mare. Nu pare, dar e, am simtit-o mai ales la parcari, cu atat mai mult cu cat sunt obisnuit cu Mini. Dar cele doua tone sunt trase aproape in gluma nu atat de cei 245 de cai, cat de cuplul de 540, pe care il simti in tot corpul. Iar parcarea e easy de tot, eu am avut pe ea camera de spate cu predictie animata a directiei, pe care am mai avut-o, dar haioase erau si camerele laterale, noi pentru mine.

Asa, briz-brizuri: camera cu infra-rosii cu recunoastere de persoane, scaun impecabil. O data ce ti l-ai reglat il poti salva, odata cu pozitia volanului. Cand intri in masina, te recunoaste dupa cheia din buzunar, volanul se duce unde i-ai spus tu, iar scaunul te ia in brate. Senzatie incredibila. Afisajul pe parbriz e reglabil in marimea fonturilor, contrast si pozitie. Alerta de radar e tot acolo.

IMG00246-20100425-1538

Singurul lucru care nu mi-a placut e spatele. BMW au o traditie sa-l mazileasca. Nu e asa drept ca la X-urile vechi, are un design respectabil dar, privit din profil, parca e de la o masina mai mare. Poate e doar o senzatie personala. Portbagajul insa e bestial, imens, cu doua tipuri de deschidere: cu tot cu luneta sau fara.

Afisajul e incredibil, mai ales cel optional, mai lat.

IMG00257-20100425-1608

Iar roata aia magica de sub mana dreapta e un joystick perfect ca sa te joci cu setarile sau media.

IMG00256-20100425-1608

Nu e de majoritatea ca pret. Se duce aproape de suta de mii de euro, deci a fost un vis frumos. Insa frumos. Am incercat s-o fraieresc pe Predeal, dar n-am reusit sa-i rup vreun pic echilibrul. Tot ce am putut a fost s-o fac sa se duca singura spre cealalta banda, atat de lin si de incet incat poti pisca la timp frana, fara mari riscuri. E grasa dar compacta, rea dar sigura.  Si m-a facut sa zic ca “nu prea ai ce sa conduci la ea”. Calificativ: dobrolific.

Chile vs. Romania

Mi-a povestit un prieten de-ai mei ca acum ceva timp a fost in Chile. A prins alegerile si a vazut o imagine socanta: castigatorul isi dadea mana pe-o scena cu contracandidatul, care-i promitea sa sustina o opozitie sanatoasa. Sotiile se sarutau pe aceeasi scena iar copiii se jucau impreuna.

Cineva a facut o scurta comparatie. Tare.

Romania are elite. Dar nu intra in politica de frica injuraturilor. Rusine, stiti voi cine!

E o varsta cand devii, in sfarsit, tanar

Cand eram adolescent ma numeau tanar. Bine, eu am fost adolescent pana la treizeci de ani. Apoi au inceput sagetile, “mosule”, “old dude” si altele cand dispaream inaintea zorilor de la vreo terasa. Varstele mele nu sunt clasice. La mine a fost asa: am fost copil pana la primul film porno. Am fost adolescent pana la treizeci de ani. Am intrat direct in criza varstei mijlocii. Acum sunt tanar.

“Se rasfata, e dus”, v-aud spunand. Trebuie sa va zambesc. Nu mi-e frica de moarte mai mult decat altora. Nu am motive sa imi neg inaintarea in varsta. Dar am descoperit o comoara: framantarile mele incep sa se desire, in nodurile mele grele de parama sulfa adieri de minte. Si incep sa se desprinda fasii subtiri, ca niste aripi de fluture. Rad uneori de cat de naiv eram. Ca adolescent strangeam din pumni si credeam ca ele se uita la mine ca la Hamlet si ei la rabufnirile mele ca la Napoleon. Eram vanitos crezand ca vanitatea straluceste. Acum imi privesc intelegator si cu umor amintirile. Pumnii aia stransi erau doar furie. Pentru ca nu-ntelegeam. Nu inteleg mult nici acum, dar am invatat ca daca-i las moi, fac mult mai mult cu degetele libere. Pot sa scriu, sa arunc pietre mult mai departe, sa ofer, sa mangai, sa cant si sa palmuiesc fara sa bat. Si de la pumnii aia inmuiati, de la degetele alea libere, m-a patruns serul cald al eliberarii peste tot. Incet, pe brate, in jos, spre sex si, in sfarsit, in sus, spre minte. Sunt cat pot de liber. Da, cu limite liicene, dar pe care le las, acum, cand nu mai sunt salbatic, sa se transforme. Am granite dar nu stiu unde. Sunt acum mai liber ca atunci? Pai atunci, ca sa fiu liber, eram obligat sa imi las parul lung.

guitar

iUnban?

[kml_flashembed movie="http://www.youtube.com/v/hl_l-HtRWcQ" width="425" height="344" allowfullscreen="true" fvars="fs=1" /]

Update: se pare ca e teasing la o campanie Radio 21. Cu care, iata, nu mai am nimic de cand au plecat Buzdugan si Morar de-acolo.

Man eat dog world

Prefectul capitalei vrea o lege de eutanasiere a cainilor comunitari, daca dupa sapte zile nu au fost revendicati de nimeni. Dincolo de faptul ca miroase a os aruncat la ros populatiei, as vrea sa stiu parerile voastre. Azi, pe radio, am fost surprins sa observ ca mult mai multi iubtori de caini ca in trecut au fost de-acord cu solutia asta, atata vreme cat e managerizata de un om apropiat de caini.

Sa fiu primul. Parerea mea este ca e groaznic ca trebuie “o solutie” pentru caini. Dar, din pacate, e real. Bineinteles ca mi-ar placea sa ii stiu intr-un adapost, ingrijiti, as plati si impozit suplimentar pentru asta. Dar 40.000 de caini ar cere un complex cu suprafata desfasurata de macar zece hectare. Si, imi pare rau, dar niciun bugetar nu va putea administra asa ceva. Nu in Romania.

Si ca sa va fac si mai grea alegerea:

cateaua focoasa

Hyundai iX35

Hyundai a proiectat si dezvoltat noul ix35 la centrul sau din Germania. Cam asa arata:

HYUNDAI ix35 - EXTERIOR 3

Garantie 5 ani. Asistenta rutiera 5 ani. Verificari tehnice 5 ani. Din prezentare am inteles ca masca hexagonala o sa devina element recurent la toate Hyundai-urile europene.

M-am interesat putin pentru ca voi testa unul cateva zile. Ce are nou, la o prima vedere:

– functii de siguranta inclusiv ESP

– senzor de rasturnare (care declanseaza airbag-urile laterale si regleaza centurile)

– asistenta la pornirea in rampa

– controlul franarii in panta

– camera video pentru marsarier proiectata in oglinda retrovizoare (LCD)

L-au fluidizat din cate am vazut in poze. Motorizarile se duc pana la 184 de cai, exista una pe benzina si una diesel cu doua versiuni de putere.  Preturile cip vehiculate pe forumuri pleaca de la 15.900 si se duc pana la 25.000 de euro.

Acum, eu nu sunt fan SUV-uri, dar trebuie sa recunosc, cateva dintre astea compacte sunt haioase.  Interiorul e funky, cu optiune de lemn si piele si se pare ca ataca segmentul de pana-n 45 de ani, e pregatita pentru iPod si usb.

Va zic mai multe cand il calaresc.

Guardian a preluat problema HIV din Romania

Acum cateva zile, o prietena de la o asociatie impotriva discriminarii seropozitivilor mi-a atras atentia ca, in Romania, s-au oprit platile pentru medicamentele specifice. Practic, cei 7000 de infectati se duc usor, usor, oricat de cinic ar parea.

Am dezbatut pe radio, am sunat pe unde am putut. La Finante au zis ca problema e la Casa de Sanatate. La Sanatatii zic ca la FInante. Stiti povestea, e la fel mereu.

The Guardian a preluat subiectul. Eu mai incerc si luni.