Invers

Am fost la Londra si de cate ori o vizitez am ocazia sa vad tot mai bine cu ce sunt englezii diferiti de noi. Ma uit in jur, vanez gesturi amanuntit, vorbesc cu oamenii si le citesc presa. Englezii au trairi, au instincte si pe cat de linistiti iti par pe strada, pe atat de normale sunt titluri ca: “4000 de tineri s-au batut cu politia, dupa ce au ocupat abuziv o proprietate nelocuita de 10 milioane de lire”.

Am ramas stana de piatra cand un londonez, care ne indicase o directie, ne-a ajuns din urma, alergand vreo 300 de metri, ca sa-si ceara scuze ca gresise. Ne-am transformat in cenusa cand s-a-ntamplat a doua oara acelasi lucru.

Oamenii par educati sa inteleaga ca o duc toti mai bine daca fiecare are grija si de celalalt. Iar guvernul si regina nu uita sa le aduca aminte la tot pasul ca au toate motivele sa fie mandri de asta. Poate de-aia nici nu au nevoie de o zi nationala. Sunt multe de spus si, bineinteles, exista si trasaturi mai putin sarbatoresti ale englezilor. Dar…

In avionul de intoarcere am fost intampinat de o scena de meritocratie romaneasca: la clasa I se lafaia confortabil, cu ziarele pe masuta, scribul presidential Traian Ungureanu. Nu am nimic cu el. Pana in alegeri mi se parea un om cu o opinie, ca mine. Si scria binisor. Dar m-a scarbit in timpul unei scene penibile cand, lacrimand din nou, presedintele mai ardea o minciunica in direct. Ungureanu nu e prost, stia ca totul e o facatura. Dar a acceptat sa joace in scenariu punand mana teatral de compatimitor pe Basescu. Farsa clasa I-a. La clasa economica, in acelasi avion, raspunzand smerit si inghesuit la saluturi, omul caruia probabil mii de semeni ii datoreaza viata, fauritorul SMURD-ului: Raed Arafat. Comparati. Cum pare?

Iarna poate fi si asa

Acum vreo 15 ani am auzit o piesa dintr-un unplugged de K.D. Lang. N-am mai gasit-o live, dar am dat de ea pe youtube. Si daca tot pleaca iarna, sa ne mai bucuram o zi – doua de ea. Asa:

[kml_flashembed movie="http://www.youtube.com/v/I4FkncWeIRs" width="425" height="344" allowfullscreen="true" fvars="fs=1" /]

London BBC

Surpriza neasteptata: Micky, baiatul care ne-a aratat sculele din studioul RBMA are o prietena. Care prietena lucreaza la BBC. Asa ca in dupa-amiaza asta, mergem in vizita in studiourile BBC1. Yesssssss.

Scuze pentru balbele si rigiditatea de la Londra. Aici butoanele sunt ca volanele. Exact unde nu le cauti.

Ne-auzim luni. Bye now.

Gheorghe – accident usor deplasat

Andrei Gheorghe pune o frana dar masina aluneca si intra in cea din fata. Eu am patit asta de trei ori pana acum. S-au strambat un pic barele de protectie si a cazut un numar. Au schimbat numerele de telefon. Ceva normal, mai ales in densitatea de masini din Bucuresti. Dar!

A venit politia, i-a pus etilotestul lui Gheorghe, a iesit zero, dar totusi l-au invitat la IML sa-i ia sange. Ha???? Dar de ce nu l-au torturat pe cel care m-a zburat de pe motocicleta? De ce nu au ars-o pe rug pe doamna care mi-a bagat Mini-ul in service vreo trei luni?

Ai ma, dati-o-ncolo. Chiar! Ce urmeaza? Sa-ti ia un rinichi daca n-ai asigurare????

Vine Sf. Valentin

Ea e in bucatarie. El suna la usa. Ea sare in sus, bucuroasa. El are un buchet de flori. “Iubiiiii!”. “La multi ani, iubire”. Ea zambeste asteptand. El se face ca nu-ntelege. “Ce e iubita mea?”. “Haaaaaaaaai! Da-mi-l!”. El isi desface sacul si ii intinde un pachet cu funda. Ea topaie si rupe cu nerv hartia lucioasa. Scoate felicitarea, arunca repede un ochi pe “…si de Sf. Valentin te iubesc tot eu, Sf. Mircea…” si ajunge la pachet. Rade cu gura mare, ca un copil, il desface si fata i se impietreste in scarba. Scoate telefonul si se uita la Mircea, nestiind ce sa spuna. Un moment e blocata, apoi cuvintele se obisnuiesc cu emotiile de furie din stomac. “Nu cu banda asta sidef!!! Nuuuuu!”. Ii dau lacrimile. El stie ca va urma un uragan. “Iubi, n-am stiut ca nu-ti place, dar il schimbam maine”. “Da, bine, il schimbam. Tu stii ce am maine? N-am timp de schimbat. Bai dar stiai ca nu-mi place asa”. “Stiam…, de unde sa stiu? Bai, nu e mare rahat, merg maine si ti-l schimb”. “Hai ma…hai, pe bune, lasa-ma”. “Bai, da’ ma faci sa ma simt prost, pe bune. Pana la urma e un cadou de Valentine’s! Adica mi se pare penibil sa il comentam. **** mea! Adica e ca si cum tu imi critici dovezile de dragoste! Pe bune!”. “Pai tu-ti arati dragostea cu un telefon, ma? Esti penibil, pe bune…”