Hai sa ajutam pe cineva

Am primit un mail. De-obicei nu-l dau mai departe. Dar gandul ca mi-as pierde portofelul si ar trebui sa refac toate actele si cardurile, ei bine, gandul ma-nfioara.

O anume Andreea Florescu si-a pierdut ditai portofelul si cineva l-a gasit. Daca stiti pe cineva cu numele asta, poate puneti o intrebare si imi spuneti mie. Eu o sa intermediez afacerea. Buhahahahaaaaaaaa!

Azi, romanii voteaza. Si eu ar trebui sa tac…

Cel mai inteligent lucru pe care ar trebui sa-l fac azi ar fi sa tac. As scapa de hate-mail si, cel mai important, nu ar trebui sa dau atatea explicatii dupa alegeri. Daca iese Geoana mi se va scoate pe nas optiunea la prima prostie a sa, care, se pare, va veni destul de curand. Daca iese Basescu n-o sa mai am voie sa-l critic niciodata, avand in vedere ca sunt “partinitor” si ca am “cantat partitura lui Vantu”. Mai mult, comitand pacatul capital de ma manji cu sangele rosu de pe steagul PSD-ist, mi s-a retras pe vecie dreptul de-a mai critica vreodata comunismul. Cine mi l-a retras? Niste putzoi cu mail-uri false.

Imi pare rau, dar m-as insela pe mine insumi daca, speriat de posibilitatea destul de probabila de-a-mi pierde multi ascultatori, as alege sa nu am opinie.

Cele cateva zile in care viata emotionala a romanilor ne transformase in zombie-movie mi-au ajuns. Imi este clar. Dezbinarea asta nu are cum sa fie sanatoasa. Ne strica pe mult prea mult timp. Este singurul motiv pentru care as vota un prostanac.  O sa scoatem politica din viata noastra cand ea va deveni mai putin spectaculoasa. Iar cu un virtuos ca Traian Basescu asta, recunosc, nu se va intampla niciodata.

Dar sper sincer ca politica va deveni fada, banala, cu niste prostanaci la putere. Iar actualul presedinte poate, daca e bun roman, sa ne anunte din opozitie cand se fac privatizari frauduloase. Referendumuri se pot genera si de acolo.

Imi pare rau daca gresesc. Dar nu mai negociez cu nimeni buna mea credinta. Imi negociez ratiunea imperfecta si astept orice comentariu. Dar ca sa ne recunoastem, o sa va rog sa stabilim un cod: vorbim fara rautate. Cei care nu pot, nu sunt cu noi.

Ce-mi place azi

Ca tehnologia e atat de ieftina. Ca exista muzica pe lume si chiar si in ea. Ca citesc. Ca rasul e contagios fara cuvinte. Ca sexul e aproape ilegal si, deci, mult mai placut. Ca gandesc. Ca prezentul iti pune trecutul la pachet pentru viitor. Ca simt prefacutii pentru ca fac totul prea tare. Ca nu mi-e frica de mine. Ca ma traieste viata si nu doar eu pe ea. Ca simetria ma bucura ca o aducere aminte. Ca nu trebuie sa-nteleg femeia. Ca oamenii se pot schimba profund si la treizeci de ani. Ca nu trag concluzii mari. Ca aerul diminetii mi-aduce aminte ca sunt cald. Ca m-am avantat in largul meu. Ca problemele imi rostogolesc mereu cimentul si nu ma intaresc, de exemplu: asa. Ca am prieteni destul de inteligenti ca sa ma ierte. Ca sunt mult mai multe zari decat patru. Ca exista Brasov. Ca n-o sa apuc niciodata sa citesc tot internetul. Ca n-o sa apuc niciodata sa vad toate filmele. Ca am fost inselat si nu imi mai e teama. Ca am fost celebru si-am scapat. Ca exista drumuri spre mare. Ca exista drumuri prin munte. Ca masina e de fapt un scaun zburator cu muzica. Ca femeile zambesc ca si cum sunt al lor. Ca beau vin rosu in cada. Ca am geam in baie. Ca fumez si dansez prin casa. Ca mai vad oameni. Ca am vazut batrani plangand ca niste copii. Ca nu traim mai rau. Ca exista parfumuri. Ca vorbesc cu placere. Ca dragostea ramane dupa ce reduci totul la absurd. Ca nu mai sufar ca acum zece ani, ci mult mai rafinat. Ca imi place de mine. Ca imi place de tine. Ca simt ca-mi calca drumul pe sub pasi. Ca daca las lumina sa intre de peste tot n-o sa mai am umbre. Ca toata viata asta, dar absolut toata, este o masa mare pregatita pentru cei dragi.

Suntem altruisti pana la un an jumate

Un articol din New York Times imi mai da sperante: copiii ii ajuta pe straini si inainte de-a incepe educatia sociala. Adica, in mare, copiii de pana la 18 luni incearca sa-i ajute pe adulti, chiar si straini, cand acestia sunt in dificultate (trebuie sa deschida o usa cu bagaje in mana, etc).

Ca sunt egoisti aia mici stim. Dar daca e adevarat ca altruismul figureaza in cartea noastra tehnica, avem sanse. Tocmai citisem despre asta in cartea lui Dalai Lama. Sfintia Sa spune ca oamenii au compasiunea in ei si cea mai buna dovada e ca atunci cund suntem buni si compasionali organismul e mai sanatos.

Aveti articolul aici.

La multi ani Romania.

La multi ani Romania, chiar daca intre mine si tara asta s-a rupt increderea si simt ca imi ascunde ceva. Ma omoara sa ma uit la ea si s-o vad ca-si face rau. Mi se rupe sufletul, dar n-am ce sa-i fac…

Aseara am fost la Vlad si ne-am batut. A fost o inclestare a titanilor. O ciocnire a celor mai naturale dezastre! O calire in foc a pumnilor! Am fost loviti de-atatea ori, incat nu putem sa ne uitam decat in jos la cei care inca stateau in picioare!

Week end gastronomic

Am vizitat asa:

Joi: Siam, thailandez, o masa e cam 50 de lei de persoana (a platit Mircea Toma, care m-a invitat sa fac Monitorizare a Mesei), mancare super-buna, se fumeaza doar intr-o camera mica.

siam

Vineri: Maiko, japonez. Design interior cu gust, mancarea buna, nota pentru o persoana…400 de lei. Avea un prieten barter…

maiko

Sambata: Karishma, indian, mancarea hottt, chelneri indieni, un fel de mancare 30-40 de lei dar o bere de 330 e 11 lei. Si se aduna berile cand mananci iute.

karishma

Voi unde mancati cand vreti o seara culinara deosebita si de ce?

Dragii mei.

Sunt un om cu idei. Un om care gandeste. Un om care a citit si vazut multe la viata lui. Dar care nu a vazut tot. Si caruia, la fel ca si voua, i se ascund lucruri de catre cei care conduc tara din jurul lui.

Sunt pasionat de politica, de sociologie, de psihologie, la un nivel supra-medie, desi neacademic. Mi-am spus mereu parerile si, cat a permis-o timpul si mediul, am incercat sa arat si argumetele. Imi place sa polemizez. Imi ascute si mintea mea.

Pana acum cateva saptamani, era placut sa discut politica. Ma intalnesc cu unchi-meu sau taica-meu si comesenii, tandrii ca-n comedii, incearca razand sa ne opreasca. “Aaa! Nu! In seara asta – fara!”.

Dar in ultimele zile mi se intampla un lucru tare neplacut. Se atenteaza la buna mea credinta. Am fost la Gaudeamus si o amica m-a oprit, aproape cu lacrimi in ochi, spunandu-mi ca nu se astepta de la mine “sa le cant partitura alora”. Buff! Una e sa te atace postaci profesionisti, dar cu totul alta sa vezi oameni cu care ai depanat ore-ntregi care te banuiesc de magarii.

Eu sunt tot mai putin naiv. Ca sa vedeti de unde am plecat, va povestesc, zambind amar din cauza ironiei, ca motivul principal pentru care am iesit din trustul Pro a fost ca nu aveam voie sa rostesc numele lui Basescu. Credeam in el. Am plecat in 2004 sa facem Guerrilla si l-am ajutat, cu inima deschisa.

Acum am alte concluzii. Cu mii de argumente care, din lipsa de informatii, pot fi gresite. Partitura acestor argumente o cant si sigur nu pe cea a unuia sau a altuia. Dar asta nu ajuta. Daca ma acuza sute de oameni in ultimele zile ca sunt de rea credinta, sau ca iau bani ca sa am anumite pareri, eu nu am argumente in fata lor. N-o sa-i invit in viata mea personala ca sa le arat nevinovatia.

Mi se pare ca polarizarea e deja atat de puternica incat nimic din ce-as zice nu mai schimba nimic. Asa ca probabil o sa ma abtin de comentarii politice pana la alegeri. O sa-mi fie mai bine.

Imi ramane insa un gust amar: rautatea unora. Pai eu vreau sa fac bine. Ei nu vin sa-mi spuna unde gresesc, ci vin sa ma arate cu degetul ca sunt ticalos. E nasol, credeti-ma. Si nu exagerez cand spun ca sunt sute.

Asa ca spun la revedere politicii pana la alegeri, ma arunc in apa proaspata a celor 11 carti pe care mi le-am cumparat si va doresc si voua sa aveti puterea sa nu judecati oamenii ci doar parerile lor. Ce ciudata e tara asta in care oamenii nu cred nimic pana nu se cred intai pe ei insisi.