Descoperindu-te (de la Silvia. 20. Vie.)

Am venit pînă aici ca să văd ce-i cu tine. Ţi-am urcat pe gît înfigîndu-mă cu unghiile, lăsîndu-ţi umerii dezgoliţi de prezenţa mea. Cînd ţi-am ajuns pe buze, am dormit seri întregi ca un prunc. De aici, de aproape, pari neasfaltat. Pori micuţi şi firicele de păr excitate îmi îngreunează mersul. Cînd te străbat, mă simt ca şi cum aş merge printr-un lan de grîu, ca şi cum m-aş lăsa purtată de curenţii unui ocean, ca şi cum m-aş tolăni pe pături de carne, piele şi minciuni aşezate straturi, straturi.
Cîteodată, cînd mă întind pe obrajii tăi, arunci cu bulgări de lacrimi în mine. Dar nu reuşesc decît să mă purifice. Apa mă şterge de păcate. Îmi şterge mizeria durerii, a focului, a speranţei de pe piele.De ce a speranţei? Eşti un prost dacă speri. De ce speri? Speranţele sunt pentru visătorii nerealizaţi.
Acum mă tîrăsc tot mai sus, sperînd să-ţi întîlnesc privirea purtătoare de raze.Mă prind cu mîinile murdare de genele tale imense. Pleoapa îţi tresare, iar un punct alb, uşor inflamat, apare în golul lăsat de rădăcina unei gene. Mă aşez pe spate şi-ţi mîngîi geana. De 13 ori de mi-aş pune pe ea mîinile una deasupra celeilalte şi tot nu s-ar termina. Deodată, în colţul ochiului se întregeşte o sferă udă, incoloră şi sărată. Mă reped înspre ea şi o sorb pe toată.Mă mînjesc pe nas, pe frunte, pe gît. Mă umflu iar cu speranţe proaste.
Venele mi s-au răscopt, iar pieliţa-mi de muritor abia le mai ţine captive. Cu degetele lungi şi subţiri asemenea unor paie cotrobai prin evantaiul genelor tale. Încerc să-ţi întredeschid pleoapele, dar tu le strîngi ca pe o menghină lugubră. Încep să urlu, mă zbat, strîng forţă cu mintea, şi îţi crăp pleoapele de la mijloc. O gelatină întarită pictată-n negru şi maro se iveşte. Mă-ncurc în pînze de păianjeni ţesute din iţe suflate cu praf de sînge.
Îţi trec rapid mîna microscopică prin faţa pupilei. Stînga-dreapta. Dreapta-stînga. Nimic.
-Hai, dă-mi un milimetru, priveşte-mă!
Pentru cîteva secunde, m-am gîndit să mă mut în pupila ta. Să paşesc în întunericul rotund. Şi să stau acolo chircită, ca un embrion format anapoda într-o mamă surogat.
Îţi sărut cristalinul. Ai zeci de urme de buze pe ochi. Şi multe amprente de mîini dornice şi iertătoare.
Tu, teren obscur, vorbeşti limba deşertăciunii!

Pun tapetul pe tapet

Am tot vorbit de tapetul de la Ciolpani. Si daca vor sa si oblige oamenii de media sa isi declare averile, eu o fac acum: uite ce mi-am luat cu banii de la Patriciu. Spuneti si voi daca nu e classy. E doar un perete, ca sa nu-mi sariti in cap ca-s de prost gust:) Hai ca e superb, nu fiti…

tapet

Femeile

Sincer, acum: exista vreo femeie care NU O IA NICIODATA RAZNA? Adica pe langa logica? Ma refer la cuvinte si la rolul lor, pe care femeile uneori il incropesc pe loc. Nu cred ca suntem mai buni ca ele. Nu cred ca a simti e mai putin decat a gandi. Dar,

da. Vreau sa stiu. Lansez o dezbatere publica:

Femeile au momente cand sunt proaste?

Vamai fi?

M-a luat asa o temere. Nu va asteptati la cine stie ce articol, e pur si simplu o frica de-ale mele si a scos capul exact acum. E asa: eu anul trecut n-am fost deloc in Vama. Daca n-o sa mai merg niciodata? Da, ok, stiu ca Vama s-a manelizat rau, dar eu nu neaparat de satul ala vorbesc. Daca eu niciodata n-o sa mai merg in VREO Vama? Nu e un loc geografic, e un moment interior. Adica, sa va dau mura-n gura: daca eu niciodata n-o sa mai plec cu cd-ul plin de mp3-uri, despartind cu masina campurile auriu-inchis in doua, cu geamurile lasate la jumatate? Daca niciodata n-o sa mai fumez in masina si daca fumul n-o sa mai viseze niciodata la cele cateva zile care ne asteapta? Daca eu niciodata, de-acum incolo, n-o sa mai aleg cu grija piesa pe care intru in Vama Veche cu geamurile deschise, nu ca taranie fara seaman ci ca ritual? Daca eu niciodata n-o sa imi mai zambesc cu necunoscutele atat de apropiate, acolo, in praful de la stuf? Daca eu n-o sa ma mai imbat niciodata la Shoni, sa hartuim ospatarite? Sau verisoarele nu stiu cui? Daca eu n-o sa mai pot sa ma indragostesc in trei minute de o necunoscuta? Daca n-o sa-mi mai permit sa stau pe malul marii la un cui, sa imi las mintile duse pe valuri ore-ntregi? Si femeia blonda? Daca n-o sa ma mai ia de mana sa ma duca in camera? Si pestii din spate, de la Dinamo? Si baietii? Daca o sa merg in locuri unde nu e nimeni cu care sa ma fi imbatat? Ce fac? In cine o sa am incredere? Daca n-o sa-mi mai pierd cheia niciodata? Cum scap de casa? Daca n-o sa mai raman fara bani niciodata? Cu cine o sa ma imprietenesc? Daca n-o sa ma mai cert cu vanzatorul de la shaorma? Cine o sa-mi dea de mancare? Daca n-o sa mai merg in nicio Vama niciodata? Cum ma mai intorc?

Vin imediat

Stiu ca nu scriu, stiu ca textele mele sunt de fapt chei cifrate pentru intelegerea celei de-a patra dimensiuni, dar chiar sunt ocupat zilele astea. Iertati si voi, va rog, ca doar ne stim.

Experiment

Am intrebat pe mess la ce se gandesc oamenii in momentul ala. Doar cei care sunt la munca. Era vreo trei dupa-amiaza. Voila:

La cresterea de ciuperci. La cum ruginesc schiurile daca nu sunt tinute cum trebuie. Daca sunt insarcinata sau nu. La fi-mea de un an jumate si la faptul ca mor de foame desi sunt gras peste masura. La salariu si la ce cadou sa-i cumparam unei colege. Sa imi dau demisia. La treaba pe care trebuie sa o fac. Daca voi primi raspuns pozitiv sa plec din tara. La ce restaurant sa merg cand plec. La bicicleta, vreau bicicleta. La schi in Austria. La market share. La afaceri personale, folosind tool-urile companiei. La cum sa procedez sa il cuceresc pe un stimat domn cu finalitate: sex. Ca vreau sa dooooorm, vreun an, asa. Ma gandeam la un plan pentru realizarea targetului lunar. La ce lucram si, in acelasi timp, la faptul ca o colega are dureri de dinti, pentru ca si i-a albit. Aplicam pentru alt serviciu, in afara tarii. Ma gandesc ca Bucurestiul asta de rahat imi imbolnaveste copii de brosita, astm, pneumonie. La cum naiba sa schimb un font dintr-un document pentru ca pe read only nu-mi da voie. Ma gandeam la cum sa fac elicopterul sa se prabuseasca pe peluza Casei Albe. La datoriile neplatite catre stat, sa le platesc, sa nu le platesc? Faceam un grafic si sunt oarecum pierduta in setarile Office-ului 2007. Nu mai beau!!! Sunt atat de mahmur! Ce vreme faina de schi. Ma gandeam la niste prieteni care mi-au cerut ajutorul. La programarea unor sedinte. Ma gandeam la cat ar costa sa publici, produci, editezi o carte de bucate. Sunt programator, ma gandeam cum sa rezolv o problema. As manca ceva dulce. Cum sa fac sa am un trafic mai mare pe blog, fara sa scriu des. La Globurile de Aur. La examenul de drept comunitar al afacerilor. La ce sa spun azi la interviu. Cum imi vand pamantul mostenire sa imi iau casa. Mancare. La prietenul meu. Sex, dragule. La cat de naspa tre sa fiu daca in ultima saptamana m-au refuzat doua gagici. Lucrez la o oferta financiara pentru un client important. Chiar la asta ma gandeam…se pune? La “Up in the air”.  Raportare: vanzarile din decembrie pana acum. Muzicaaaa. La un avans din salariu. Daca sa imi iau d90 d5000 sau d300s. Ma gandesc sa fac sex cu tipa aia din Cotroceni. Fostul meu prieten vrea sa ne casatorim…dintre ultimele 10 persoane din facebook-ul lui 7 sunt super slutty…adica alea cheap cu distractia si eu cu mariaju’. La o clatita uriasa cu ciocolata. La divort. Ma gandeam cat mai stau contabilele la baie sa fumeze, ca ma trece rau de tot. Cum o sa zbor spre America. La cat de frumos e ca o prietena de-ale mele care este insarcinata a aflat ca va avea fetita. Ar fi cazul sa iau o pauza, am muncit destul, azi. Si sa comand niste dvd-uri. La cum reuseste sa-mi faca mie observatie…secretara..cand intarzii la serviciu. Sefa n-are nicio problema. La cat de nesimtit e clientul asta. La Teambuilding, ca organizator…

Voi? Acum?