Bai, asta e muuuult prea pe fata!!!!

Una la mana, as vrea sa ii rog pe cei care nu sunt interesati de politica si-mi lasa si comentarii corespunzatoare, de genul “dobro, se vede ca esti partinitor”, sau “hai dobro, mai lasa-ne cu politica, scrie lucruri amuzante”, sa se mute pe bloguri de oameni mult mai haiosi. Nu am luat un ban de la nimeni, sunt un om liber si, din pacate pentru mine rareori, sunt si un om inteligent. Ma influenteaza politica, deci ma intereseaza politica. Ca de exemplu acum:

Mai tineti minte cine “spargea gasca” PSD acum cateva saptamani, inainte de un vot important in Parlament? Anghel Iordanescu si Gabriel Oprea. Mai tineti minte cine il sustinea pe Basescu acum cateva zile si a iesit bucuros din PSD? Neculai Ontanu. Toti trei mai au un lucru in comun: sunt ofiteri.

Si acum intrebarea: Ce credeti? I-a avansat ieri Basescu pe toti in grad?

A. Dobro, las-o, esti varza la politica, nu-ti mai da cu parerea

B. Dobro, acum e vinovat si de asta tot Base?

C. Am un complex Oedipian nerezolvat si il iubesc pe Base, nu pot sa gandesc, scuze.

D. Interesant, Dobro. Ai dovada?

Da, aici.

Noua colectie de modele, sec. XX – XI

Este un gand care ma tot bate pe umar, acela ca starea de nervozitate din Romania are radacini care trec de pamantul argilos al politicii. Eu cred ca in Romania oamenii sunt nervosi pentru ca avem 2o de milioane de seturi de valori. Ruperea continuitatii culturale de catre comunism, asa cum era ea, structura demografica a poporului, venirea brutala la oras, securismul, toate au uscat in asa hal Romania, incat pamantul crapa in jurul nostru, departandu-ne pe fiecare de celalalt. Daca o multime de oameni are valori comune, poate cladi pe ele o ordine. Dar la noi, nici macar iesirile flagrante din decorul a ceea ce odata era bunul simt nu mai mira pe nimeni. Pentru unii, tot mai multi, pur si simplu e in regula sa furi. E o valoare a lor. La televizor, second life-ul zilnic, mint aproape toti. Fie in vreun Tradati din dragoste contrafacut, fie la stirile care evita cu grija evidentele, fie la reality show-uri in care toti isi joaca atat de fals propriul rol.

Ce nu avem? Nu avem valori comune. De ce nu avem? Pentru ca refluxul celor pe care le-om fi avut vreodata se loveste violent de fluxul noilor repere salbatice. “Smechereste cat poti daca vrei sa reusesti in viata” navaleste peste “e rusine sa furi”. “Scopul scuza mijloacele” se arunca pe “e rusine sa minti”. Si, cel mai grav, in carca celor care ar mai putea vorbi despre valori care s-au potrivit poporului roman sar prospetele maimute de televiziune, de pe crengile antenelor, tinandu-se de liane coaxiale.

Daca vrem sa rezolvam problema moralei, daca vrem ca ea sa apara cu adevarat pe agenda vreunui lider, trebuie sa ne preocupe, trebuie sa ii dam atentie, trebuie sa ascultam oameni care au vorbit despre ea. Ne trebuie modele. Cine nu le vrea, sa calatoreasca prin Romania intr-o clasa inferioara. E simplu: hai sa ne alegem modelele. Aici.

Raspunsuri

@Laly: poti contabiliza fara acte?:)

@Rasputin: nu inteleg

@ Ana cu Oi:

1. Da, am plonjat si-am iesit, asa scriu eu, instant.

2. Daca iti place mai mult, nu-i spune “iertare”, spune-i “resentiment”. Iti face rau sa folosesti energie personala nelasand pareri afective despre unu altu care crezi ca ti-au gresit sa se dezvolte rational. Deci daca ierti nu esti mai bun ci mai inteligent.

3. In criza iti gasesti scuze: poate poetul a vrut sa spuna ca in criza iti gasesti scuze de-a da afara oameni pe care pana atunci ii tineai din rusinea de-a face rau, poate fi Alegerea Sophiei, pot fi multe…

4. Nu e mai sanatos sa respiri “din burta”?

5. A gera. M-ai spart. Mi-a trebuit dexonline.

6. Comentariul e muuuuult prea detaliat pentru un post pe blog.

7. Imi ceri concluzii, eu scriam si eu alene ce-mi trecea prin cap.

8. Un singur oi, da’ tare:)

@Eugen: Ghost town n-are umor????? Come oooon. Nu trebuie sa alunece cineva si sa cada-n frisca.

@Sempreperso: am postat intamplator, dar imi pare bine c-ai raspuns.

@ Bodhidharma: sa nu poti face glume despre ceva e primul pas spre a fetishiza? If you fear the devil he wins. Mock the devil and he will flee from thee:)

Cecilia Kupper

Domnisoara e o romanca de 28 de ani. Filmarea e de la un talent-show. Le-am luat Nokia dar dam la schimb. Neamtul tot neamt. Da’ romanu’ tot roman…

[kml_flashembed movie="http://www.youtube.com/v/HPjZPFjxhS0" width="425" height="344" allowfullscreen="true" fvars="fs=1" /]

Stare de briz-briza

Daca eu as fi un agent economic, adica daca persoana mea, fiinta mea ar fi o firma, datoriile mele nu ar fi doar in bani. Tot la cheltuieli ar trebui sa trec si dilemele. Da. Problemele nerezolvate, gandurile fara concluzie sunt datorii. Fata de mine, dar tot datorii se cheama. Si, de multe ori, daca nu suntem atenti in contabilitatea noastra interioara, se aduna maruntis in talerul dobanzilor si devine greu. Niste acte pe care le tot amanam si nu stim de ce, un gand care ne-a fugit prea repede pentru a-l numi, o rautate pe care am uitat s-o iertam, toate se aduna zi de zi in balanta subconstienta de plati. Pe nesimtite, strangem atat de multe datorii fata de noi, ca nu mai avem resurse sa ni le platim. Timp avem, dar energie sa ne facem curat in noi, in propriile chitante – nu.

In ipoteza asta va spun: incredibil, dar din criza asta, asa mondiala cum e ea, am invatat si eu ceva: sa-mi gestionez cu grija activele si, mai important, sa-mi plivesc sufletul de restante. Am desfacut indeciziile in cele doua ganduri care se bat cap in cap si pe unul l-am dat afara. Oricat de greu iti e in general sa concediezi, in perioade de criza gasesti resursele si scuzele s-o faci. E ciudat, stiu, sa-mi fac ordine in minte doar pentru ca firmele din jur isi repara scurgerile de lichiditati. E ca si cum ai incepe brusc sa vorbesti limbi straine pentru ca am intrat in Uniunea Europeana. Sau ca si cum ai fi ramas impotent pe 11 septembrie. Dar e adevarat si tocmai de-asta o scriu. Si da, daca as fi o firma as vrea sa fiu una cu profit. Si daca as fi o societate, as vrea sa fiu una care nu are datorii. As vrea sa am bonitate. Si mi-ar placea sa imi platesc colaboratorii la timp. Si pun pariu ca atunci, daca as fi o companie, as fi o companie placuta.