O expozitie foto la care o sa merg

Acum doi ani, in Penitenciarul Rahova, am cunoscut o doamna cu mult suflet, de la Administratia Penitenciarelor, Dana. Imi vorbea aproape cu lacrimi in ochi despre unii detinuti. Stia mai bine ca altii ca nu meritau ce li se intampla. Vorbesc despre copii bagati la 4 ani pentru iarba, de fete bagate la 20 pentru complicitate la omor care ii povesteau Danei ca au fost martore de frica. Ma rog, greu.

Ei, Dana, inimoasa cum e, le-a organizat un festival unde ei, cei inchisi, sa se exprime liber. Interesant. E vorba de mai multe zile de piese de teatru jucate de detinuti, la Nottara, incepand de maine, de la 17.

Ce stiu sigur este ca expozitia foto nu are cum sa nu fie interesanta. Sunt 90 de fotografii halucinante, facute de detinute in penitenciar, in urma unui atelier condus de Cosmin Bumbut.

exit

Miercuri si joi, de la 17:00, la Teatrul Nottara. Expozitia Foto e miercuri, de la 16:00.

Ce avem eu si Vlad si nu ne poate lua nimeni

Sunt Laura din Cluj-Napoca.Vreau doar sa-ti relatez ceva.In anul 2003 tatal meu a murit calcat de o masina.Noi suntem 5 copii , patru fete si un baiat iar sora cea mai mare are un handicap psihic din nastere.Mamei mele i-a fost foarte greu deoarece era si bolnava cu inima, noi toti incercam sa o sustinem pe cat posibil sa treaca mai usor peste evenimentul tragic. Parintii ,toata viata s-au straduit asa saraci cum erau sa ne asigure macar bucata de paine pe masa si ceva de imbracat.Cu toate astea toti am facut o facultate, inafara de sora mea bolnava psihic dar si ea are un dar de la Dumnezeu, retine tot ce aude, are o memorie fantastica si cu asta ne ajuta mult, cand uitam ceva ea ne aminteste.
Intre timp, o sora de-a mea care era casatorita , ne da o veste proasta, sotul ei isi gasise o alta femeie si urma sa le paraseasca si pe ea si pe fetita( care atunci avea 6 ani).Mama a fost din nou la pamant, iar intr-o luna s-a stins, a plans pentru fata ei zilnic, a fost tare suparata.
Nu pot sa-ti spun cata durere am avut cand am ajuns acasa si am gasit-o pe mama fara suflare iar sora mea cea bolnava psihic statea langa ea si doar atat mi-a zis” mama doarme ciudat” dar eu de cand am vazut-o am stiut…

Am ramas atunci cu toata greutatea pe umeri, cheltuieli, facturi…Aveam un prieten si ne iubeam dar nu stiam cum va avansa relatia avand in vedere ca trebuia sa am grija de sora mea bolnava, de fratele meu care statea inca acasa, de tot.
Mergeam daramata psihic la serviciu zilnic de la ora 6, nu mai aveam pofta de viata dar trebuia sa merg inainte.
Intr-o buna zi,mi-am spus, hai sa-mi cumpar un radio pentru ca nu mai rezist si nu mai vreau sa aud pe nimeni, sa ma cufund in muzica si atat.
Nu pot sa-ti povestesc decat ca am butonat radioul de la un capat la celalalt si singurul post care mi-a atras a fost Guerrilla.M-am oprit si am inceput sa ascult, erai tu si Craioveanu.Am zambit, atunci a fost primul zambet dupa moartea mamei.
Iti spun foarte foarte sincer MULTUMESC.
Datorita tie si a lui Vlad,viata mea si-a reluat cursul normal.Mi-ai dat putere sa lupt, sa nu vad ca nu am bani, sa nu fiu trista pentru ca viata e buna si nebuna.Zilnic mi-ai dat doza necesara pana mi-am revenit. Ii multumesc lui Dumnezeu ca existi si ca faci atat de mult bine fiind doar asa cum esti, sincer, scurt si la obiect, glumet si optimist.

Acum totul e ok, banii lipsesc dar nu ma descurajez. M-am casatorit pana la urma , cu acel prieten cu care eram si cand traia mama si s-a dovedid un barbat foarte bun, a acceptat sa stea si cu sora mea si facem sa fie bine, ne iubeste , e glumet si ma face sa rad in fiecare zi.Castigam amandoi minimul pe economie, altceva mai bun n-am gasit, dar nu mai conteaza, suntem berbeci amandoi ca zodie si suntem fericiti si ne luptam zilnic cu viata asta dura dar seara cand ramanem imbratisati stim de ce .

Atat am vrut sa-ti spun pentru ca sa stii ca faci foarte mult bine iar cuvintele care le rostesti la radio zilnic nu sunt in zadar, cineva acolo are nevoie de ele.MULTUMESC!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

MII DE PUPICI, LAURA!

Ce mai vedeti?

Uite un fel de leapsa generala. Eu in ultimele zile am vazut astea:

[kml_flashembed movie="http://www.youtube.com/v/twuScTcDP_Q" width="425" height="344" allowfullscreen="true" fvars="fs=1" /]

Moon se cheama, lumea zice ca e bun, eu ii dau doar un sapte. E o combinatie intre Odiseea Spatiala 2001 si Shining, daca ma intrebati pe mine. Dar nu a reusit sa ia ce e mai bun din fiecare. Dar nu e rau.

[kml_flashembed movie="http://www.youtube.com/v/B7T0-waLy-8" width="425" height="344" allowfullscreen="true" fvars="fs=1" /]

The Crew e un film simplu despre o banda de baieti mai spalati din Anglia care, desi banditi, sunt scarbiti de lipsa de civilizatie a mafiotilor balcanici.  Seful crew-ului incepe sa-si piarda touch-ul si capacitatea de-a tine echipa unita. MA rog…un 6.

[kml_flashembed movie="http://www.youtube.com/v/q9wvTISaYt4" width="425" height="344" allowfullscreen="true" fvars="fs=1" /]

Ei, asta-i alta mancare de peste. Mega-film. Daca ati vazut Tropa de Elita considerati-l versiunea de dragoste. Dar tot aspru si real.

Si cum ziceam, e o leapsa. Scrieti ce filme v-au placut in ultima saptamana si dati un link la trailer.

Ce faci cand primesti un mesaj ca asta?:)

“esti dezgustaotr domnule. dobro, am hotarit asta acum zi din ce bani faci giumbuslucurile astea?
mirosul profesorului pdl se simte precum motorina cu care te dadeai pe par cind luai ceva din clasa.
nu toti brasovenii is curve!
recunoaste citi angajati lucreaza la imaginea ta?
nu ti va mai tine mult figura. mori!!! iti doresc sa mori in chinuri.asa cum meriti.meritati voi asita ce nu aveti coloana. deontologi de cacat. javre imbibate de aurolacul pdl.ist“ jigodiilor”

Decat O Revista

S-a lansat ieri, in Control. A fost dragut. Ca de-obicei ma mir si ma bucur patologic de cata atentie primesc.

dor_6

Decat O Revista a iesit chiar foarte foarte bine. E unul dintre cele mai tari produse care au iesit in presa romaneasca ever. Si da, era la fel daca nu eram eu cover-story. Cristi Lupsa si o echipa de oameni cu drive-uri puternice au facut-o. Encore!

dor_3

Povestea suferinţei primei soţii a lui Crin Antonescu

Un editorial scris de Corina Dragotescu, pe care nu m-am abtinut sa-l fur. E pentru binele public.

De obicei nu scriu despre viaţa privată a politicienilor, dar ultimul atac la adresa lui Crin Antonescu mi se pare inacceptabil. Băsescu i-a reproşat, indirect, moartea primei soţii a liderului PNL, Aurelia. Prima soţie a lui Crin Antonescu s-a sinucis, în 2004, dupa ce a aflat că are cancer generalizat, pornit de la un cancer ovarian. Nu mai suporta durerile şi-l întreba pe Dumnezeu de ce i-a dat-o pe cea mica, pe fetiţa pe care nu avea s-o vadă crescând, niciodată. Cititi toata povestea…

În 1995, primul copil al soţilor Antonescu, a murit. Câţiva ani, Crin şi Aurelia au încercat să facă al doilea copil. Nimeni nu ştia că ea are cancer ovarian, pentru că nimeni nu i-a făcut analizele specifice. A reuşit, după multe tratamente, să rămână însărcinată şi, în 2001, a născut fetiţa, pe Irina. La câteva luni a aflat că are un cancer care i-a cuprins tot organismul, pentru că dintre toate formele, cancerul ovarian este cel mai parşiv şi loveşte pe tăcute.

A urmat perioada de citostatice, timp în care Crin Antonescu cu o mână legăna copilul mic, cu cealalta îşi mângâia nevasta aflată în nişte chinuri groaznice.

În 2004, Aurelia nu a mai suportat morfina şi durerile pe care ţi le dau atât tratamentul îndelungat, cât şi un organism cuprins de boală. Într-o noapte, la ora 4, s-a aruncat de la balcon.

Asta este povestea primei soţii a lui Crin Antonescu, iar acesta a fost devastat de durere ani de zile.

Am simţit nevoia să o scriu pentru că, pe vremea când eram în plin tratament de cancer, domnul Băsescu a fost la fel de cinic şi cu mine. Numai că eu am supravieţuit.
___________________________________

Iată declaraţiile făcute de cei doi candidaţi la Cluj, ce au dus la acuzaţia indirectă a lui Băsescu cum că Antonescu este responsabil pentru sinuciderea primei sale soţii.

Moderatorul dezbaterii, jurnalistul Mihnea Măruţă, i-a întrebat pe cei doi candidaţi care este ultima carte citită şi ultimul film pe care l-au văzut.

Traian Basescu: “Levantul”, de Cărtărescu, iar ultimul film a fost un documentar pe Discovery.

Crin Antonescu: Am citit o carte despre mărire şi decadăre (a imperiului britanic), iar ultimul film a fost “Parfum de femeie” cu Al Pacino.

Băsescu: Şi atunci de ce vă deranjează când e vorba de femeile de la Cotroceni?

Antonescu: Pentru că aţi promovat modelul femeii obiect, modelul femeii cu succes uşor.

Băsescu: Domnule Antonescu, cred că greşiţi în abordarea dumneavoastră, cel puţin în ceea ce mă priveşte. Şi decenţa ar trebui să vă spună că un bărbat care are trei femei în casă, le respectă, un bărbat căruia nu i s-a întâmplat niciun incident dramatic în care să-şi lase soţia singură şi să ajungă în situaţii dificile. Vreau să vă corectaţi imediat şi să vă cereţi scuze pentru ce aţi spus.

Cinefile din poveste

Casa veche, Notting Hill. Femeia mi-ar dormi inca, lasand lumina timida sa-i cada lucios pe pulpele netede si bronzate. E tanara, 26 de ani. E o sculptorita rasfatata dar inteligenta, cu o copilarie nu tocmai in regula. Jos m-ar astepta limuzina. Imi permit. Sunt intre primii 3 oameni de radio din insula. Pe drum as afla ca a inceput al treilea razboi. Pana spre seara i-as promite lui Dumnezeu ca renunt la tot, daca ne salveaza. Merge. Iesim cu totii intai la teatru. Kevin Spacey. Inherit The Wind. Apoi la Pub. Ajungem acasa. Ea incepe sa planga. Ii e rusine sa-mi spuna. O iubesc cand se subestimeaza asa. O linistesc, ne tolanim pe canapea, torn vin rosu in pahare si aprindem un joint. Se invinovateste, e atrasa de o femeie frumoasa, intalnita la galerie. Rad si ii spun ca e prostuta. Bineinteles ca poate s-o invite la noi, sa cinam toti trei. Am inceput ziua urmatoare cu o depresie de geniu. Mi-a luat insa pistolul, mi-a amintit ca plecam spre Nisa. Au terminat de renovat conacul. Pe drum – numai probleme. In nordul Frantei este molima si, din cand in cand, daca incetinim, sar pe masina un fel de strigoi. Ea tipa. Eu glumesc. Spre dimineata imi dau seama ca daca punem Celin Dion si dam tare, zombie explodeaza. E chiar distractiv. Ah, Nisa. Intram amandoi in Credit du Nord. Avem ceva emotii dar am repetat atat de mult scenariul. Ne iese. Iesim zambitori. Nu-i rau. 280 de milioane in cateva minute. Fara urme. In drum spre casa, scena haioasa: ne ataca niste magrebieni, ne ameninta cu un pistol mic, vechi, sa le dam formula. Hm. Sa le zic eu formula cu care controlezi bursa. Serios? Scot rapid Magnumul si le zambesc: “Intai teoria numerelor mari. Eu port 44 la pistol”. Ii bat. Ajungem acasa razand. Deschid poarta. “Sur-priiiiise!”. Corect! E ziua mea. Ma uit la ei: “Barack, you bastard!”. Apoi il iau intr-un colt. Ma priveste serios: “Mike. I need your help in Kabul”.