Raspunsuri

@Laly: poti contabiliza fara acte?:)

@Rasputin: nu inteleg

@ Ana cu Oi:

1. Da, am plonjat si-am iesit, asa scriu eu, instant.

2. Daca iti place mai mult, nu-i spune “iertare”, spune-i “resentiment”. Iti face rau sa folosesti energie personala nelasand pareri afective despre unu altu care crezi ca ti-au gresit sa se dezvolte rational. Deci daca ierti nu esti mai bun ci mai inteligent.

3. In criza iti gasesti scuze: poate poetul a vrut sa spuna ca in criza iti gasesti scuze de-a da afara oameni pe care pana atunci ii tineai din rusinea de-a face rau, poate fi Alegerea Sophiei, pot fi multe…

4. Nu e mai sanatos sa respiri “din burta”?

5. A gera. M-ai spart. Mi-a trebuit dexonline.

6. Comentariul e muuuuult prea detaliat pentru un post pe blog.

7. Imi ceri concluzii, eu scriam si eu alene ce-mi trecea prin cap.

8. Un singur oi, da’ tare:)

@Eugen: Ghost town n-are umor????? Come oooon. Nu trebuie sa alunece cineva si sa cada-n frisca.

@Sempreperso: am postat intamplator, dar imi pare bine c-ai raspuns.

@ Bodhidharma: sa nu poti face glume despre ceva e primul pas spre a fetishiza? If you fear the devil he wins. Mock the devil and he will flee from thee:)

Cecilia Kupper

Domnisoara e o romanca de 28 de ani. Filmarea e de la un talent-show. Le-am luat Nokia dar dam la schimb. Neamtul tot neamt. Da’ romanu’ tot roman…

[kml_flashembed movie="http://www.youtube.com/v/HPjZPFjxhS0" width="425" height="344" allowfullscreen="true" fvars="fs=1" /]

Stare de briz-briza

Daca eu as fi un agent economic, adica daca persoana mea, fiinta mea ar fi o firma, datoriile mele nu ar fi doar in bani. Tot la cheltuieli ar trebui sa trec si dilemele. Da. Problemele nerezolvate, gandurile fara concluzie sunt datorii. Fata de mine, dar tot datorii se cheama. Si, de multe ori, daca nu suntem atenti in contabilitatea noastra interioara, se aduna maruntis in talerul dobanzilor si devine greu. Niste acte pe care le tot amanam si nu stim de ce, un gand care ne-a fugit prea repede pentru a-l numi, o rautate pe care am uitat s-o iertam, toate se aduna zi de zi in balanta subconstienta de plati. Pe nesimtite, strangem atat de multe datorii fata de noi, ca nu mai avem resurse sa ni le platim. Timp avem, dar energie sa ne facem curat in noi, in propriile chitante – nu.

In ipoteza asta va spun: incredibil, dar din criza asta, asa mondiala cum e ea, am invatat si eu ceva: sa-mi gestionez cu grija activele si, mai important, sa-mi plivesc sufletul de restante. Am desfacut indeciziile in cele doua ganduri care se bat cap in cap si pe unul l-am dat afara. Oricat de greu iti e in general sa concediezi, in perioade de criza gasesti resursele si scuzele s-o faci. E ciudat, stiu, sa-mi fac ordine in minte doar pentru ca firmele din jur isi repara scurgerile de lichiditati. E ca si cum ai incepe brusc sa vorbesti limbi straine pentru ca am intrat in Uniunea Europeana. Sau ca si cum ai fi ramas impotent pe 11 septembrie. Dar e adevarat si tocmai de-asta o scriu. Si da, daca as fi o firma as vrea sa fiu una cu profit. Si daca as fi o societate, as vrea sa fiu una care nu are datorii. As vrea sa am bonitate. Si mi-ar placea sa imi platesc colaboratorii la timp. Si pun pariu ca atunci, daca as fi o companie, as fi o companie placuta.

Cine-i mai Prim?

PNL il propune pe Klaus Johannis

klaus

PDL merge diseara la Cotroceni cu o propunere surpriza (nu e gluma):

boc

Despre Traian Basescu, se spune ca s-ar gandi ori la:

Daianu

Daianu i-ar enerva rau pe liberali: aparent Daniel Daianu este galben, dar barfele spun ca are ciuda mare pe conducerea PNL-ului, pentru ca i-au retras public sprijinul si pentru ca nu a prins nimic la BNR.

Si, revenind, ori la Alexandra Gatej, o femeie frumoasa si puternica, apropiata se pare familiei Videanu, consilier la Cotroceni, dar care, spune gura lumii, are niste probleme in istoria ei cu Unilever unde a fost top of the tops. Personal nu cred pana nu mai aud doua surse.

gatej

Epilog, de la Palatul Cotroceni:

Traian Basescu: Aveti probleme cu istoria, domnule Antonescu, chiar profesor de istorie fiind.

Crin Antonescu: Toti avem probleme cu istoria, domnule presedinte…

Vinul familiei Schroeder

07102009490

Mi-a zis cineva ca e vinul lui Gerhard Schroeder. Si a fost atat de spectaculos (eu il stiam lucrand pentru gazele rusesti), incat am zis si eu la altii acelasi lucru. Trebuie deci (cat urasc sa fac asta:)), sa imi cer scuze si sa va anunt ca am gresit. Schroeder e, in cazul asta, o familie sudamericana, peste ocean de multe generatii. Dar arata bine, nicht wahr? Si ma intrebam acum: daca ar fi fost bautori de vin bun, nemtii ar mai fi pornit la razboi? Certo, imi raspund…

Cum e, sa imiti natura!

Azi, vineri, am plecat devreme de la radio, pe la 12. Pentru ca ieri a trebuit sa stau in sedinta la ARA (Asociata de Radio-Audiente) vreo patru ore (o sa dezbat pe larg saptamana viitoare, sunt ataaaaaaaatea de povestit). Si pentru ca am langa ce sa ma relaxez. A smart way to use credit:

09102009498

09102009500

Iertati-ma, doamna Cornea

Doinei Cornea i se acorda Legiunea de Onoare in grad de Comandor. Asta scriam eu despre doamna Cornea acum cativa ani:

Am hotarit sa fac in sfirsit plimbarea pe care mi-o promisesem, spre o expozitie. Inscrisuri dusmanoase, la Muzeul Literaturii Romane. Dizidenti predecembristi si hirtiile lor. Paul Goma, Ana Blandiana, Dan Desliu, oameni despre care auzisem. Apoi altii de care, din superficialitatea generatiei mele, nu stiam nimic. Radu Filipescu, de exemplu.

Un tinar care din 1983 nu s-a lasat nici o clipa prada atipirii. A tiparit zeci de mii de manifeste si le-a dat drumul de pe blocuri, le-a impartit in cutii postale. A fost batut o saptamina. Nu s-a lasat. A fost inchis. A fost eliberat prin 1987. Nu s-a lasat. A militat pentru eliberarea fostilor colegi de puscarie.

Noi ce facem acum? E greu de raspuns. Te lupti cu ce? Atunci era permisa lupta barbateasca, principala sabie era curajul. Toti stiau ce trebuie sa faca, dar nu avea mai nimeni curaj. Acum? In loc de manifestele lui Radu Filipescu, in cutiile de scrisori gasim reduceri de preturi frumos fotografiate, doze subtile de tranchilizant. Te lupti, dar trebuie sa respecti reguli.

Basca mai trebuie sa fii si elegant. Atunci ti-era permis orice: manifeste, sa-ti dai foc pe pirtie strigind impotriva comunismului, sa inoti peste Dunare, sa trimiti proteste in capete de papusi la Europa Libera.

Acum? Daca-l iau pe Iliescu de guler si-i zic: te bag in mamele tale de comunist imputit, tortionar jegos, materialist leninist marxist utopist fara Dumnezeu! – sint luat drept Faur Isaia chiar si de antitotalitaristi. E parsiva lupta acum, nu mai e fata-n fata, dar nici repercusiunile nu sint de luat in seama, iar lipsa lor ne moleseste.

Oamenii aia luptau, riscau tot, sub conducerea insuportabilitatii. Nu comentez inconstienta lor, nu comentez utilitatea gesturilor lor pentru prabusirea regimului, poate nula, poate la fel de puternica in lantul destinului precum aripile de fluture din Japonia care aduc un uragan in California. Dar fac apologia nevoii de gest. De tacut tac toti mortii… Revin.

Ne luptam cu ce? Cu minciuna, hotia… glumesti? Sintem in timpul si in tara in care cinstea e sora ridicolului. Si-apoi, ti-e greu sa alegi cu ce sa lupti, chiar daca simti nevoia. Acum ai libertate si ti-e greu sa lupti pentru ca e atit de usor incit pare inutil.

Stii cu ce-as lupta eu? As lupta impotriva ridiculizarii cinstei. Cu toti securistii din televiziuni si ziare care m-au fraierit sa rid de „baba aia” de Doina Cornea in 1990. Mi-e rusine acum. Mama asta, impreuna cu fiul ei, a fost batuta si torturata.

Intelegem oare? Mult mai grav decit ca ne-am impuscat dictatorii e ca noi ca popor ne-am batut mamele! Doina Cornea a fost batuta de cei care m-au prostit in 1990 si m-au convins sa fac haz de glasul ei pitigaiat si nu mi-au zis cine era ea de fapt si ce-ndurase. Batuta de cei care au ramas dupa 1989 in fotoliile parintilor sau bunicilor politici care o agatau pe Elizabeta Rizea de grinda.

Batuta de cei care fac jocurile politicii romanesti, cei pe care ii simti, ii calculezi ca pe o stea care nu se vede, dar influenteaza traiectorii. Gheorghe Ursu, omorit. Zeci de oameni suspectati, batuti, trimisi in Dobrogea intre patru tarusi bagati in pamint: „Na, faceti-va casa, ‘reati ai naibii de vampiri ai poporului!”.

Paleologu, Noica, Steinhardt si atitia altii – la reeducare prin penitenciare. Monica Lovinescu batuta in strainatate, Culianu omorit suspect in America, nimeni nu scapa.

N-avem voie sa uitam lucrurile astea.V-o spune un om tinar caruia ii place viata, care munceste trufas pentru ca vrea teren si casa si femeie frumoasa. Un om care bintuie prin cluburi simbata seara, pupind pe gura viata usoara, protejat de ceea ce numim democratie mai mult decit altii. Un om cu bani si cu masina straina. Un om integrat, care are practic de toate, inclusiv o sanatate rezistenta.

Un tinar ca toti tinerii: dependent de bani, amuzat de Mitica Dragomir, excitat de manechine, un pic arogant cu batrinii. Si, ca toti tinerii, un tinar care uita mult prea usor. Dar, daca uitam noi, o sa ne privim cu dezgust propriii copii. E usoara viata acum.

Vorba profesorului lui Steinhardt, la iesirea celui din urma din inchisoare, fericit ca si-a gasit credinta dupa gratii: „Nu uita, acolo era usor sa crezi. Greu e aici, acum”. Inca o data, iertati-ma, Doamna Cornea, c-am ris de Dumneavoastra.