Lansare: Atlasul de Mitocanie Urbana. A fost un succes.

M-am grabit sa plec de la Brasov, desi ajunsesem abia ieri dupa-amiaza acolo, ca sa prind lansarea Atlasului de Mitocanie Urbana. A fost un succes. Am dat autografe aproape o ora, cu Liviu, cu Radu Praschivescu, Marlanul de Dorobanti si Pitipoanca de Companie care, credeti-ma, nu e deloc pitipoanca si e o companie extrem de placuta, o aveti in pixelii ce urmeaza. Scuze de poza, e cu telefonul:

21062009352

Succesul Atlasului este incredibil, cineva din partea editurii spunandu-mi ca dupa 5 zile isi poate da seama ca este “a must have”. Unii cititori se rugau de noi “sa facem ceva”, sa oprim mitocania. Imaginati-va cum m-am simtit cand mi-am dat seama ca oamenii isi pun speranta chiar si intr-un terchea-berchea ca mine. Mixed emotions de jena, mandrie si lipsa de speranta. (Sa-mi aduc aminte de astea cand oi decide daca intru in politica, la 45 de ani…)

Apoi am dat o raita prin Bookfest. Sa va arat traista:

pacepa

Lectura obligatorie, cartea Luciei Longin e, asa cum spune Pacepa, prima discutie fata-n fata cu un roman din Romania, dupa 31 de ani.

Mi-am mai luat un album mare de gradinarit, “1001 idei pentru gradina ta”, “Omul si Sacrul”, de Roger Caillois dar cred ca cea mai valoroasa achizitie este:

confesiunile

Cartea este scrisa de un cunoscut vanzator de cafea al Bucurestiului comunist, care a cunoscut oameni si povesti din cele mai diferite lumi ale capitalei pre-decembriste: scriitori, actori, securisti, militieni s.a.m.d. A fost arestat, a suferit o semi-pareza si a avut o viata grea. Dar destul de interesanta sa o scrie in ceea ce Dan C. Mihailescu spune ca este cartea anului. Multam colegului de trust Rogozanu care mi-a recomandat-o, am citit 31 de pagini si sunt convins ca e un deliciu. Bucurestiul este pictat cu atata familiaritate si exactitate ca poate deveni si-o carte de istorie. Lucky me, Gheorghe Florescu, autorul, omul nascut intr-o biserica pe timp de bombardament, era acolo, la Bookfest, la o masuta. Asa ca am stat un pic de vorba cu el si mi-a zis ca e un Dobrovolschi in carte. De-abia astept. Dedicatia lui suna asa: “Pentru Mihai Dobrovolschi. Omagiul unui om greu lovit de destin”. Parea un om cu care as fi stat oricand la multe cafele. Multumesc.

Ma felicit ca am ajuns totusi la targ. Poate cartile le-as fi gasit si in librarii, desi mai scump. Dar bucuria a fost sa imi mai dau o speranta ca poate-poate romanii or citi mai mult. Asa ti se pare acolo, cand vezi sute de ochi pescuind printre titluri si oameni cu plase pline cu zeci de carti.

Citatul zilei vine din alta carte pe care mi-am luat-o de la targ. Se cheama “Parintele Arsenie Boca. Obiectivul “Bratu”” si este o colectie de scrisori si procese verbale cu sau despre marele duhovnic Arsenie Boca. Citatul este dintr-un interogatoriu care i s-a luat parintelui despre relatia sa cu Principesa Ileana. Povestind despre vacantele petrecute la Castelul Bran, Arsenie Boca reda o fraza pe care i-a spus-o Domnita Ileana: “Romania este singura tara in care succesul nu are succes”.

Plec la Placebo, maine ne auzim la Guerrilla, in a pure morning…

This is Iran

O fata a trimis inregistrarea unei poezii acompaniata de strigatele zecilor de mii care cer, in fiecare seara, anularea alegerilor din Iran. Nu stiu exact ce se-ntampla in Iran. Nu am mari sperante de bine, pana si Mousavi a ascultat linistit mustrarile ayatolahului. Dar poezia asta m-a impresionat. In balconul in care fiecare julieta ar trebui sa primeasca poezii se recita versuri politice. Nasol.

[kml_flashembed movie="http://www.youtube.com/v/2oM6l9PO6Yo" width="425" height="344" allowfullscreen="true" fvars="fs=1" /]

friday 29 kordad 1388.tomorow is saterday

Tonight the sound of God is Greater can be heard louder and louder than previous nights
Where is this?! Where is this place where everything has been blocked?
Where is this place where people are just shouting the name of God?
Where is this place where the sound of God is Greater can be heard louder and louder?
Everyday Im just waiting to see if there will be more and louder voices at nights?
My body trembles
…and I wonder if God trembles too?
Where is this where weve been imprisoned so innocently?
Where is this where no one gives us a helping hand?!
Where is this place, where we are getting our voices heard worldwide through our silence?
Where is this place where the blood of its young people is shed on the streets…, where people stand and pray on their blood?
Where is this place where its people are named Gangsters & Thugs?!
Where is this?
This is Iran. This is my land and yours!
This is Iran

Impamantarea

Mi-am facut casa in curte la mine. Am aruncat samanta de iarba pe pamant. Am luat furtunul in pumn si am inceput sa ud. Era tot ce-mi trebuie. Nu ce-mi trebuia atunci, in clipa aia. Nu. Era tot ce-mi trebuie. Ma impamantasem. Pamantul imi absorbise tensiunile cu marinimie, lasandu-ma nevinovat, inofensiv, incapabil sa curentez pe cineva. Apa rece din put imi trecea prin pumn iar prin minte imi treceau imagini.

 

Cum va creste iarba asta, incet, cadoul pamantului. Cum o sa pun si rosii in spate. Si ardei iute. Si usturoi. Imagini. Cum o sa arunc pe masa aia de lemn din bucatarie, pe care mi-au scrijelit prietenii cand s-au imbatat, o legatura de ceapa plina de noroi. Imagini imi treceau prin minte cand stateam in curte ca un pescar, linistit si atent, aruncand firul de apa cat mai departe. Imagini din cartile alea de liceu, “noi vrem pamant”. Imagini cu palestiniamul ala care credea ca gradina lui e Raiul. Imagini de la Prejmer, din ziua aia in care am citit la Finu’ poezii de Sorescu si ne-am ametit si ne-am dus in sura sa ne usuram si eu am vrut sa ma duc in spate la cabanuta aia mica plina de muste si Finu’ m-a oprit si mi-a zis sa facem pe pamant langa porci, ‘da ba-n pamant ca lasa Dumnezeu porcii sa se pise-n el si s-o supara pe tine?”.

 

O sa creasca iarba si florile si copacii aia de-o sa-i pun la toamna si o sa ma ia cu ei in drum spre cer. Si o sa stau seara-ntre frunze sa scriu. Sa ma spioneze-apusul printre petale. Si-o sa ma trezesc doar seara tarziu, cand o s-adorm pe bratele tale. Si-o sa ma ninga suvite de sus. Si-o sa ma-mpunga iarba din spate. Si-o sa ma circule carute de gand. Si-o sa ma strige din curte inimi furate.

Two Lovers

Titlul e evaziv. Doi amanti? Doua iubite? O sa intelegeti dupa ce-l vedeti. Vreau doar sa va fac atent la el. Este o drama romantica, poate cu accentul pe drama.  Dar e o elegie frumoasa, cu un Joaquin Phoenix magistral ca de-obicei. Il recomand fara teama.

[kml_flashembed movie="http://www.youtube.com/v/9hLztWxn9lE" width="425" height="344" allowfullscreen="true" fvars="fs=1" /]

Sa va fac cunostinta!

Dati-mi voie sa va fac cunostinta cu un om remarcabil. Mi-am permis azi o dupa-amiaza de TED (ted.com, un site care a devenit pentru mine mai important decat youtube) si l-am vazut intr-un recital de poezie pe Felix Dennis. Va sfatuiesc sa va luati un sfert de ora pauza de realitate urmarindu-l si abia dupa aceea sa cititi despre el, mai jos. Surpriza e mai mare.

[kml_flashembed movie="http://www.youtube.com/v/64-bHvDcgQQ" width="425" height="344" allowfullscreen="true" fvars="fs=1" /]

Felix Dennis este un om de afaceri. A fost hippiot, a luat cocaina 7 ani, in fiecare zi dar intre liniute a fondat repede revista Maxim, o companie de computere, The Week etc, ajungand la o avere de vreun miliard de dolari. Apoi s-a-mbolnavit rau, prin 2000, a ajuns la spital, a cerut un teanc de post it si-un creion si s-a apucat serios de poezii. Adica a trait, nu s-a-ncurcat.

Who was the better man?

Il vand pe El Zorab…

Vine o zi in viata unui om…

Lacrimile ma opresc sa va povestesc mai departe. Asa ca anuntati-va prietenii, am de vanzare un superb Honda Hornet, cu vreo 5000km la bord. Motor de 600cmc, impecabil, fara o zgarietura, 100CP. L-am iubit. Cererile serioase, pe dobrovolschi@yahoo.com

dobro-motor-4

De ce nu se misca nimic la Pasajul Baneasa?

Ma uitam cu un prieten la Ambuteiajul Baneasa. “Bai, astia s-au dilit? Fac pasajul cu cate-o banda pe sens???”. Intr-adevar, prin tunelul care incepe sa se arate, nu pot intra decat doua masini in paralel. Hm. Strange. Pun mana si sun pe unde trebuie.

Povestea e asa:  se pare ca intr-adevar prin tunelul care se vede acum vor trece doar doua masini, dar pe acelasi sens. Dupa care, dragii mei, incepe un nou calvar pentru celalalt sens. Uraaaa! Inca doi ani de isterie si resemnare!

Si cam asa se lucra sambata:

130620093381

Intrebare pentru Presedinte

Iata un numar de colectie al esentei jurnalistice romanesti.

fata-de-la-pagina-11

Ca orice gluma buna, are legaturi subtile cu realitatea. Pe mine, de exemplu, m-a dus cu gandul la urmatoarele:

– glumitele Elenei Udrea pe plaja Sulinei, cand fantasma in gluma despre slipii ministrului Paleologu.

– propaganda nemeritata de care a beneficiat Elena Basescu, atat din partea presei cat si din partea PDL-ului, doar pentru ca este fiica primului marinar al tarii.

– proaspetele aventuri de la guvern, cand s-a sculat, mai an, tatuca Traian si a-ncalecat pe un Boc aplecat. Penibila iesire din matca a lui Traian Basescu, incercarea de-a emana forta bolsevica, pentru ca asa il vrea poporul. De ce nu am ajunge din nou la dictatura?

Pardon. Deja suntem in dictatura maselor. Si daca tot am ajuns aici, hai sa va zic o fantasma de-a mea.

As vrea sa-l intrebe cineva ceva din partea mea pe Traian Basescu, indiferent cine, chiar si Culcer, dar la ora de maxima audienta.

“Si-acum domnule Presedinte, as vrea sa va adresez o intrebare din partea unui tanar pasionat de bunul mers al lumii in care traieste. Un anume Dobrovlo…Doborvo…Drobo…un anume Mihai va intreaba, domnule Presedinte, ce ati facut in ultimii cinci ani pentru protejarea Opozitiei?”

Pentru ca asta este intrebarea, lads. Traian Basescu nu se poate ridica mai sus de problemele de la baza piramidei maslowiene. Pana si printre Prim-Secretarii pre-decembristi mai erau unii care adunau toti directorii de intreprinderi si renovau biserici sau faceau o biblioteca in centru, “sa ramana si copiilor nostri ceva, tovarasi”.

Traian Basescu, daca tot m-am pornit, are, cum singur a declarat, o legatura transcendentala cu poporul roman dar care, un pic paradoxal pentru atata transcendenta, tine doar de lumea asta, materiala.

Tot ce e mai sus de mancare si caldura pentru niste nefericiti, care intr-adevar sunt o mare parte a poporului, nu se mai discuta. Tot ce tine de fibra spirituala a poporului roman, de ce valori apreciaza, de nazuinte, nu se discuta din doua motive. Pentru ca stie el mai bine si pentru ca nu fac rating. Si aici e o mare problema de-ale lui Traian: aduna voturi, face rating, dar e rudimentar. Sa explic:

Procentul celor care au nevoie doar de mancare, un pet de bere, doi copii, un televizor si-o garsoniera este, in Romania, groaznic de mare. Citesc sondaje de vreo 10 ani, nu vorbesc prostii. Manuindu-i pe acestia, Traian Basescu NU MAI ARE NEVOIE sa convinga pe altcineva. Aici primeste eticheta de rudimentar. Pentru ca viitorul unei tari il faci si cu oameni mai fini, chiar daca mai putini. Iar in politica responsabila, democratia nu trebuie confundata cu prostia. Pentru ca devine o dictatura a maselor. Masele, mediile, trebuie ponderate in calculele politice cu inteligenta si cultura, doar asa o societate poate deveni frumoasa.

Doar un politician rudimentar gandeste  matematic. “Am destui”. Doar un politician rudimentar crede ca EL va modela o societate care singura nu s-ar misca un milimetru. Doar un politician rudimentar se crede infailibil si crede ca societatea nu are ce sa-l invete.  Doar un politician rudimentar face gladiatori din cetatenii prea slabi sa ii stea impotriva. Doar un politician rudimentar nu se ingrijeste de echilibrul vietii publice.

Viata publica a unei tari, ma incapatanez sa sustin, iti spune cam tot despre viitorul acelui stat. Iar viata noastra publica este nevrotica, pentru ca ascundem sub pres problemele, este perversa, pentru ca am inceput sa ne simtim bine in rau si este urata pentru ca nu e frumoasa.

Si atunci, pentru ca viitorul dorit de mine e frumos, echilibrat si linistit, il intreb pe Traian Basescu, prin orice jurnalist care vrea sa-mi poarte vocea mai departe, un lucru de bun simt. Va raspunde probabil ca el a salvat PNL-ul si altele asemenea, dar voi fi stiut ca l-am deranjat, chiar daca ma face “derbedeul dracului” cand se sting camerele.

Intrebarea mea finala: “Ce-ati facut, domnule Presedinte, in ultimii 5 ani, pentru protejarea Opozitiei?“.

Vreti un LCD de 103 cm?

Am un concurs, pe dob.ro. Puteti castiga un televizor fainutz, eu ma uit la el de vreo luna. Si aveti si sanse. Regulamentul e acolo dar, pe scurt: trebuie sa trimiteti o poza facuta de voi, cu tema “Trei prieteni la TV”.

Partea proasta e ca se termina maine noapte. Partea buna e ca seful juriului e Alex Galmeanu, deci o poza cu talc inca poate lua marele premiu.

Plec la Ciolpani. Pa pa. Lugu-lugu.