M-a rugat cineva de la Realitatea,

sa scriu cateva randuri despre cum as vrea sa ma respecte pe mine politicienii. In graba, intr-o pauza de sapat gradina si pus Complex 16-16-16 (un ingrasamant, nici eu nu stiam pana azi), fara sa recitesc sau sa corectez, am scris cateva randuri. Pentru ca nu stiu daca o sa le publice, le pun macar aici.

In exterior, eu traiesc intr-un stat totalitar. Dar inauntru sunt un om liber. Si-atunci o sa va rog sa imi permiteti sa nu cer respect decat de la oameni de la care ar valora ceva. Eu nu imi negociez libertatea interioara si nici respectul de sine.
In ultima vreme am realizat ceva de care ma feream. Politicienii nu sunt prosti si incompetenti, cum speram. Sunt rai si avari, niste fantani adanci de frustrare. Sunt egoisti si trufasi. Si mi-ar trebui respectul lor? Pardon, dar sunt convins ca, potrivit spiritelor lor grobiene, cei mai aprigi pesedisti il respecta cu un zambet pe Basescu la fiecare mutare. “Bai, al naibii marinaru’, bai…”. Imi trebuie mie acelasi respect?
Nu, mie nu. Mie imi trebuie doar sa ma lase in pace si sa nu imi mai fie frica de ei, de viitorul cu ei. Mie imi trebuie un parteneriat corect. Mie imi trebuie politicieni nici mai slabi nici mai buni decat mine, in ceea ce fac. Ma respect prea mult ca sa astept respectul lor.

Dobro, misoginul.

Saptamana aceasta, in urma unei discutii pe Guerrilla cu Monica Tatoiu mi s-a relipit pe frunte eticheta de “misogin”. Nu neg diferentele dintre noi, dar misogin? In primul rand ce-i aia? Dex-ul spune ca misogin e barbatul care uraste femeile. Cel de neologisme spune ca misoginul evita compania femeilor, iar Marele Dictionar de Neologisme spune chiar ca ar manifesta repulsie fata de femei. Or, eu nu evit deloc compania femeilor ci ma inrolez in ea voluntar, nu manifest repulsie fata de femei ci abia atunci pulsez. Ar ramane ura. Dar chiar e ura?

Traiesc cu mine de multi ani si am inceput sa ma cunosc. Eu nu urasc femeile. Mie mi-e teama de ele. Vedeti, eu am dorinta de femei mai intensa decat majoritatea. E o blestecuvantare, cu radacini psihanalizabile. Devin foarte usor dependent daca ma indragostesc. Si atunci ma urasc pentru ca nu sunt liber. Si mi-e teama ca, dependent de un drog incontrolabil fiind, o sa sufar. Mi s-a-ntamplat, n-a fost placut. Intai le-am dusmanit, apoi mi-am dat seama ca ele n-au nicio vina si ca nu-mi datoreaza nimeni nimic. Si atunci, parca am inceput sa avem o relatie mai buna. Am dansat cu sute de femei valsul lumii. Ajunsesem sa stiu sa astern cu un cuvant un zambet pe-o fata inrosita. Sa trezesc femei adormite de ani buni printre rapoarte si sedinte.

Apoi mi-am dat seama ca fac rau. Ca desi stiau ca mint, ma credeau. M-am oprit. Dar prea tarziu, acum le stiu trucurile. Nu pot sa nu privesc dincolo de ele. Le stiu fardurile si nu le mai pot privi cum fac cei multi. Le vad inauntru. Le vad inimile mari fara push-up si minciunile scurte fara tocuri. Dar le vad pe ele. Si le admir. Si? Ati ghicit? Tot eu sunt misoginul.

Low-Q

Aaaaaaaautch!!!

[kml_flashembed movie="http://www.youtube.com/v/rqWtFM-sMpg" width="425" height="344" allowfullscreen="true" fvars="fs=1" /]

Abia astept!

De luni de zile am tot pus la cale un Audiobook. “Invataturile iubirii”. Suna pretentios, dar, guess what, e pretentios! E un super-audiobook si nu doar pentru ca e citit de mine. Chiar e foarte buna cartea.

E vorba despre cuplu si despre disectia lui destul de indecenta. De aceea nici nu recomand studiul decat celor care au mai practicat indiscretii intelectuale cu riscul aferent de-a pierde toate simplele minuni.

Riscati sa va certati rau cu celalalt. Riscati sa dati drumul iubirii asa cum o stiati pana acum si sa fie foarte greu sa ajungeti la iubirea curata, fara conditionari psihanalitice, sexuale sau nevrotice. Daca exista…

Anyway. Cam asa suna.

Du! DUVAZ! DUVAZ MICH!

De ce e double loser purtatorul de cuvant PSD, Bogdan Niculescu Duvaz: pentru ca azi, cu o ora inainte de a anunta Boc ca Nica a fost remaniat, imi sustinea sus si tare la Guerrilla in direct ca nu s-a discutat la PSD nimic despre asta si ca nici in PDL nu s-a pus problema.

Acum, daca stiu eu si nu stie domnul Duvaz ceva din PSD, e tragic. Domnia sa e purtator de cuvant. Uitati aici lamentatia in integrum.

Eu nu cred insa ca nu stia. Eu cred ca m-a mintit. Si daca m-a mintit, m-a enervat. M-a luat pe mine de prost si pe voi toti. And that, my friends, shall be punished. Nu stiu cum, inca. Dar o sa-i aduc aminte cand o sa-i pice domniei sale mai rau.

duvaz

Update: l-am sunat si azi si cat de cat a fost mai sincer. Ooooook, second chance…

Cioicile

Stiti filmele alea cu un tata care, prin veninul destinului, ramane cu o droaie de copii pe cap? Niciodata nu m-am vazut in postura asta. Dar destinul da. Pleaca var-mea in Scotia si ii lasa la mine, la Ciolpani, pe nepotu-meu de doi ani si pe nepoata-mea de cinci. Plus Robby, catelul familiei. Vine maica-mea de la Brasov, cu cealalta nepoata, tot de cinci. Toti trei copii admirabili. But three is a crowd and a crowd gets crazy. A doua zi dupa venirea lor ajung, pe la pranz, acasa. Un sezlong rupt. Mi-a sarit mustarul. Am facut urat. Maica-mea le zice ca, daca tot m-am enervat pentru sezlong, ar fi bine sa-mi spun ce prostioare au mai facut. Ma uit la ele: “Hai, ziceti!”. “Paaaaaaai cam atat…”. “Ma!”. “Pai ti-am mai stricat un CD. Dar ti-l cumparam noi din banii nostri!”. “Dar de ce l-ati stricat?”. “Pentru ca ne trebuia pentru un mecanism impotriva vrajitoarelor! Intelegi?”. Am inteles, normal. Cu vrajitoarele nu-i de gluma. Apoi au venit domnii de la Dolce. Incercau sa dea gaura prin zid dar le era greu, pentru ca doua cioici de cinci ani urlau la ei, cu mainile la urechi, “de ceeee faceeeti ataaata galagieeeeeeee????!!!!”, desi aveau ditai curtea in care puteau sa nu auda nimic. Apoi au scos florile ca sa le planteze altundeva. Apoi au desenat pe jos cu creta. Apoi m-au calarit ca pe un cal batran prin iarba. Apoi veneau pe rand si bateau la toba in capul meu, in timp ce eu ma uitam la televizor. In timpul asta, bebe mic incerca sa fuga dupa ele, ele il alungau, el plangea. Robby topaia si el, schelalaind vesel, de colo pana colo. Apoi rupeau iarba. Apoi, apoi, apoi…

Atat vreau sa declar:

Mamelor din lumea-ntreaga

Nu pot sa dau niciun sfat

Primiti va rog doar un omagiu

Din partea la un barbat.

Discutie serioasa despre prostitutie si droguri

Va invit la o discutie rationala, ceea ce nu inseamna ca nu poate contine argumente culturale sau emotionale, despre propunerea Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Riscurilor Sociale si Demografice. O gasiti pe site-ul prezidential. Nu vorbim de tot raportul ci de cele doua aspecte mediatizate:

Acum, bineinteles, tendinta e sa ne gandim ce castiga Traian Basescu dpdv electoral. Dar noi, baieti destepti, trecem de primele instincte si gandim putin. Mai, ar fi bine sa se legalizeze prostitutia? Nu cumva ar curata social o practica a carei influenta asupra spiritului unui om sau al unei natiuni este mult prea discutabila? Dar nu ar civiliza aceasta zona?

Drogurile. Sa dezincriminam consumul? Ar duce asta la milioane de oameni care ar veni cu ochii rosii la serviciu? Ar elimina sentimentul de teama cand stii ca ai doua jointuri in buzunar? Ar ajuta heroinomanii? Ar micsora HIV-ul in Romania?

Discutam. Scrieti-va parerea. Sa scurtcircuitam: morala trebuie sa se ocupe cu sanatatea unei natiuni. Sanatatea unei natiuni trebuie sa se ocupe cu diminuarea suferintei cetatenilor ei. Deci morala nu e pasiva. Deci ce facem?