Obiectiv de poveste

De cand am aparatul am folosit indaratnic doar obiectivul meu fix de 50. M-a invatat multe. Destule cat sa imi iau si un all around. Asa ca am luat-o pe jos pana la magazin, la f64. Am incercat cateva si m-am oprit la un Tamron 18-270. Am ajuns acasa, mi-am lasat catrafusele, am luat camera si am plecat spre piata, sa iau cirese si capsuni. Mai facusem asta. Am luat-o agale pe acelasi drum, neasteptandu-ma la nimic deosebit. Camera mi-a ridicat incet barbia si a insistat ca in jur se intampla lucruri ciudate.

M-a luat de mana si mi-a aratat un el si-o ea. El nu mai putea merge. Era prea greu. Veneau treceri grele. Avea lacrimi in ochi. A cazut, semiconstient, pe ea. Ea statea dreapta. Avea si ea roua in petalele ochilor. Privea in fata ca un capitan de corabie. O sa-l ajute.

baiat-fata-strada

Am auzit strigate. Vreo douazeci de oameni priveau in sus si urlau. “Ai grija! Mai omule, ai grija, mai! Ce naiba cauti? Ce faci acolo?”. Omul s-a uitat la ei razand. Stia ce face. Stia ca fara el sunt pierduti. I-a scuipat incet si le-a strigat “Licht! Mehr Licht!”

om-stalp-curent

“Licht! Fi-ti-ar lumina-naibii! Lasa-l ma, ca da lumina”. S-au uitat toti de-a lungul firelor, pana la biserica. O sa se raceasca, in sfarsit.

cross-conditioning

“Not done with you yet!”, mi-a tipat Tamron. “Uita-te-n dreapta!”. Am privit. O femeie inalta astepta la marginea strazii. O masina a oprit si strainul din ea i-a spus c-o scapa de plasa. S-a uitat la el si i-a zis cu teama “banii tai ma zgarie”.

femeie-masina-strada-2

Cand am vazut si pubela intreband in statie daca masina ajunge la Muncii, am hotarat sa plec acasa. E ok sa ai Tamron, dar nu trebuie sa faci excese. Nu mai stii ce e real si ce nu, pe scurta durata uiti de orice altceva si, incet-incet, desi vezi lumea mai frumos, ajungi un junky. Si in loc sa socializezi cu tinerii de varsta ta, alergi ca idiotul dupa o doza zilnica de frumusete. Laaaame.

trash

1,786 Comments

Sorry, the comment form is closed at this time.