Mediul e mesajul

Dragi oameni, asta este primul articol oficial scris cu iPad-ul. O mana de prieteni m-au intrebat prin reprezentant, ca intr-o negociere de razboi, ce mi-as dori de ziua mea. Ne stim de prea mult timp si suntem prea apropiati ca sa ne mai facem ca ne bucuram de pulovere. In cateva propozitii era clar ca ce-mi lipseste este tableta de la Apple. Facusem de cateva luni pasul de la windows la mac, ideal pentru editarea audio-video profesionista, iar tabletele android, indiferent de brand, inca nu reusesc nici pe departe sa fie atat de organice, atat de rapide si fluente la stimuli ca iPad-ul. Intr-un fel eram circumspect. Avusesem un iPad 1 in mana chiar cand aparuse si fusesem dezamagit de oboseala pe care ti-o injecteaza in degete dupa ce-l tii in brate cateva minute. Dar totul promitea sa se schimbe cu noul smart cover.

Uite-l ca vine. Alb, curat, cu cover turcoaz. Cand l-am deschis, acasa, am inteles inca o data de ce nu e bun comunismul. Pentru ca niciun display n-ar fi fost facut vreodata din hartie atat de fina. Ecranul e ca o tesatura fara cuatura, tastatura virtuala e perfect ergonomica iar animatiile culorile curg ca un lichid. Iar smart cover-ul, si mai tarziu cover-ul Turn me on, ti-l tine drept in fata si exact sub degete, oriunde: pe masa, in pat, pe canapea sau, cu voia dumneavostra ultimul pe lista, pe wc.

Customizarea androidului, widget-urile pe home screen, bara de notificare sau butonul de optiuni tin inca sistemul de la google pe locul intai la telefoane, dar cu riscul de-a pierde contracte de publicitate din aur trebuie sa recunosc ca, la ora asta, cand zici tab nu ai cum sa nu zici iPad. Este, nu stiu cum sa zic, uman. Cum a zis Marshall McLuhan, mediul e mesajul, asa ca de pe el nu puteam sa va vorbesc decat despre el. Tolanit ca un bulldog francez pe canapea. Si daca nu-l credeti pe McLuhin, ia vedeti: de cand am iPad nu ma mai uit la talk- show-uri. How’s that for a change?

279 Comments

Sorry, the comment form is closed at this time.