Dark still matters

Uite ca am scris ieri un mini-articol despre regasire si mi-a scapat o perla dobrolifica de gandire. Ipoteza de lucru e ca noi, oamenii, avem in universul nostru interior o Materie Intunecata. Materia Intunecata, descoperita de curand, este, se pare, vreun sfert din materia universului si nu poate fi detectata, neavand radiatii. Ea poate fi insa intuita prin influenta pe care o exercita in jur.

Fotonii, de exemplu, sunt incetiniti cand trec prin ea. Gravitatia incepe sa prezinte aberatii. Pe scurt, Materia Intunecata nu poate fi surprinsa dar influenteaza surprinzator lumea cunoscuta. Nu va suna cunoscut modelul? Mie da. Eu am in mine o materie intunecata. Am in mine un flux pe care, dupa ce imi inchid cat pot simturile si gandirea, amintirile si visele, inca il simt si, mai minunat, il simt ca ma simte. Stiu ca multe dintre gandurile mele se gandesc singure. Stiu ca multe ganduri gandesc doar ce-au vazut ochii mei, ce-au invatat urechile mele, ce mi-au pipait narile. Si incerc sa le inchid, uneori, pe toate ca pe zeci de pleoape. Si ramane Materia Mea Intunecata. Sunt propriul meu cercetator si declar in fata dumneavoastra ca nu stim inca ce este substanta asta. Dar ea este si este in Universul meu. Nu o pot nega, influenteaza prea mult fizica fiintei mele. Si pare sa comunice cu alte materii intunecate, de vreme ce scufundarea in ea aduce schimbari majore in relationarea cu ceilalti.

In plus, s-a observat experimental ca incercarea de-a ignora aceasta materie aduce grave perturbari ale corpului neuro-vegetativ. Subiectul, cu voia dumneavoastra – eu, are accese de neadaptare si inutilitate in momentele in care incearca refularea acestui microcosmos, intunecat doar pentru ca nu are ochi. Va vom tine la curent.

838 Comments

Sorry, the comment form is closed at this time.