La Brasov

Am fost la Brasov, la ai mei, cum fac o data la doua-trei saptamani. Nu sunt complet daca nu-mi traiesc berile cu taica-meu, in bucatarie, certandu-ne ca de-obicei de la Basescu, comunisti, legionari sau crestinism. Nu sunt om daca nu ma rasfata maica-mea dimineata cu un “bei cam multa apa, la cat ai venit” si-o privire de inger sever. Nu mi-e bine daca n-o vad pe sora-mea si nu ma joc cu nepoata-mea.

Din pacate am o raceala care ma blocheaza complet, atrofiindu-mi legendarele talente de povestitor. Asa ca o sa va rog sa nu va suparati daca, in loc sa vorbesc despre locurile in care am crescut, de ce au fost ele bune, despre avantajele practice ale celor 7 ani de-acasa si formarea mea metafizica in cimitirul in care jucam pac-pac, o sa postez cateva poze si o sa-mi pun Battlestar Galactica.

Sorry 🙂

Long way home
Long way home

Asta e o limuzina de nunta care, poate tocmai data fiind utilizarea ei aducea zambete pe toate fetele soferitelor din dreapta si stanga. Nu ar fi meritat pozata daca nu erau detaliile absolut superbe:

10052009211

Si, pentru final, cea mai frumoasa prezenta de pe soselele capitalei. Rareori mi-a facut asa de mare placere Bucurestiul la intoarcerea din Brasov. Am mers in paralel cu ea de la Baneasa pana-n centru. A ramas dreapta, tinand intre picioarele ei fine bestia de 300 de kilograme, mult mai mult decat un contrabas. Desi nu si-a ridicat deloc casca, I would ride her wild horses…

10052009206

1,393 Comments

Sorry, the comment form is closed at this time.