Filme. Dar filme.

Ieri a fost o zi aiuritoare. Dimineata, intamplator am dat peste filmul asta:

Nu e in topul personal, e genul de film la care pui pariu ca e facut de o femeie, si asa si este. Dar Sarah Polley este o femeie inteligenta asa ca recomand femeilor sa il caute.
Apoi a venit insa surpriza. Mi-a placut “De battre mon coeur…”, dar fan Audiard am devenit oficial odata cu Un Prophet. Asa ca m-am dus la Institutul Francez convins ca o sa vad arta pe ecran. Ei bine, cat sunt eu de fan, a reusit sa ma surprinda. Sunt mega-fan acum. Filmul este brutal si inteligent, dovedind inca o data ca educatia (la Sorbona) amplifica si nu imblanzeste un artist. Jacques Audiard reuseste sa intre cu violenta in apele noastre adanci unde se joaca alchimic cu simbolurile, facandu-ne sa intelegem fara sa ne dam seama ca lumea e frumoasa asa cum e, ca Drept se poate scrie si un pic mai ciudat, ca puterea unei femei nu e in lungimea picioarelor si ca agresivitatea unui barbat salveaza si vieti. Nu va recomand, va rog! sa cautati filmul asta prin cinematografe, cand o aparea.

1,918 Comments

Sorry, the comment form is closed at this time.