Fair playlist

Prin prezenta declar moartea televiziunii, asa cum o stim.
Am avut o revelatie si, ca mai totul in ziua de azi, mi-a venit prin cablu. Un superb cablu HDMI aurit. Vroiam de mult timp sa imi cumpar unul, sa leg laptop-ul la televizor dar, m-au asigurat toti baietii de la IT, semnalul se pierde la mai mult de 5 metri. Insa fascinanta viteza de dezvoltare a digitalului ne-a prins pe toti din urma si iata-ma vazand oglinda, pe lcd, lumea minunata a noii biblioteci alexandrine, the world wonder web. Intai am fost mai mult decat multumit sa folosesc televizorul ca monitor de montaj in micutele mele exercitii video. Apoi am descoperit ca un youtube hd se vede mult mai bine acum decat il putea vreodata reda ecranul notebook-ului. Culorile sunt mai calde, contrastul mai mare. Mi-am pierdut zile-ntregi uitandu-ma la concerte si documentare. Apoi am aflat de un site de seriale, high def majoritatea, pe care le-am devorat. Apoi site-uri de documetare libere si la liber. Totul de pe laptop pe diagonala marinimoasa de pe perete si, bineinteles, prin statia surround. Sunt in raiul digital.
Mai mult decat trairile mele insa, conteaza altceva. Televiziunea, asa cum a fost, a murit. Normal ca vor mai fi analfabeti care vor refuza sa-nvete ce-i ala un dublu-click, preferand vechiul NEI, asa cum inca sunt oameni care asculta radio cu lampi. Dar ce credeam ca va veni in ani de zile e deja aici. Noile teledisplay-uri vor invada piata, iar publicul comercial isi va face singur playlist-ul tv in maximum doi ani de-acum incolo. Partea buna e ca, atunci, noi chiar o sa ne uitam la ce vrem. Partea proasta e ca, atunci, ei chiar o sa se uite exact la ce vor.

Sa ma explic: lucrez de mult in media si stiu ca, crud cum suna, oamenii primesc programele pe care si le doresc din cele mai lenese straturi ale lor. Mii de sondaje si incercari ale directorilor de programe le-au calibrat pe acestea in functie de preferintele lenese ale masei de telespectatori, in functie de cocoasa camilei lui Gauss. Programele de mare audienta de la televiziunile comerciale generaliste sunt exact ce vrea cetateanul mediu sa vada seara, dupa munca, in cel mai facil si negandit mod de privit cu putina. De aceea predomina satisfaceri ale parterului lui Maslow: mancare si sex. Sunt la ordinea zilei, mai ales a serii de prime-time, emisiuni in care, oricat de nepotrivit ni se pare, o actrita porno ca Eva Kent, de exemplu, gateste pentru invitati. Sa recunosc insa, programele pastreaza inca un limbaj care, oricat de indecent si trivial ar parea, ramane totusi in niste limite. Or, odata ce fiecare isi va genera singur playlist-ul, sunt convins ca nici macar limitele astea nu vor mai rezista. Si orice speranta avem ca, vreodata, un CNA cu functii reale de regularizare va exista, se pare ca va fi prea tarziu pentru un popor extrem de needucat.

O sa ne pese de asta cand noi o sa vedem, acasa, integrala Kiarostami? Probabil de fiecare data cand, la coada la fisc, doua doamne o sa-si povesteasca ultimul episod din “Mostenirea ma-tii”, “Sa moara Aniela” sau “Ti-o dau pe la State”.

image

1,327 Comments

Sorry, the comment form is closed at this time.