După Dealuri – cronica

image

Curajos filmul lui Cristian Mungiu, Dupa Dealuri, un atribut cu care ne-a facut cunostinta in excelentul 4, 3, 2. Departe de a filma flori la ureche, domnul Mungiu este nevoit de adancimea temelor domniei sale sa ramana obiectiv. Orice parere personala, orice interpretare a povestii, fie ea si acoperita de nuante artistice, ar desacraliza iremediabil esenta. Nu poti sa ai pareri fara dubii cand privesti in fata avortul sau nebunia, crima sau ruperea spiritului fara sa ajungi penibil. Abil, regizorul iesean a evitat acest lucru, reusind un echilibru misterios, ca destinele insele, intre normal si psihotic, intre medic si preot, masculin si feminin sau divin si dracesc. Mai mult, echilibristica lui merge pana la a reusi sa convinga atat psihiatrul cât si sfantul din sala ca au, fiecare, dreptate. Cele doua paradigme sunt fara cusur, asa cum se intampla si in afara salii de cinema. Fie ca ii spunem diavol sau boala, detaliul zugravirii este la inaltimea calitatii tehnice excelente a peliculei. Alina, victima de la Tanacu, are un tata sinucigas. Mosteneste o boala sau un pacat? Cu siguranta o singuratate terifianta care o obliga la egoism. La a-si alege un om din carne ca paznic ultim al existentei, fara a tine cont de destinul sufletesc al acestuia. Dar pe cat de incarcat este trecutul Alinei, frangerea fiintei se petrece in modernitatea occidentului. Amintindu-mi scena de final, in care invatatul din trecut ne apare plin de mizerie, pot sa consider ca filmul ne cam lasa cu iesirile blocate. Viitorul fara istorie ne imbolnaveste, trecutul e plin de zoaie. Suntem prizonierii unui spirit macabru de care suntem, insa, obligati sa nu ne rupem sau platim cu nebunia. Din lipsa de spatiu inchei cu o speranta. Privitor fin, Cristian Mungiu a invatat ca o poveste redata natural devine mai vie decat daca incerci sa-i atasezi nuantele fortat. Este un truc pe care, sunt sigur, va avea destul orgoliu artistic sa-l depaseasca. Si deja ma bucur.

1,346 Comments

Sorry, the comment form is closed at this time.