Dracul e cand toate sunt la naiba

Totul a inceput acum vreo doua saptamani. Intr-o dupa-amiaza a sunat fixul, un telefon pe care nu vorbesc niciodata, dar pe care-l tin in functie pentru ca e primit cadou de la firma de net. M-am mirat ca suna pentru ca nimeni, in afara de Blackberry-ul meu, nu stie numarul asta. Si totusi…

-Alo!

-Da, buna ziua.

-Familia Strenga?

-Nu, doamna, probabil e greseala.

-Ei greseala pe naiba!

A inchis telefonul. A sunat din nou, m-a prins pregatit. Banuiam ca n-o sa se lase, asa ca aveam deja pe ecranul bb-ului numarul meu de fix.

-Alo? Familia Strenga?

-Nu, doamna, spuneti-mi va rog numarul pe care-l aveti si va spun daca este al meu sau nu.

-Pai am aiceaaaa notat…trei…cinci…

Il ascult pana la sfarsit.

-Da doamna, asta este numarul meu.

-Ei e numarul tau pe naiba!

Si a  inchis. De-atunci a mai sunat de cateva ori, ultima oara acum cinci minute. O asteptam.

-Alo!

-Sarut mana, doamna.

Probabil gestul i s-a parut impardonabil, poate chiar scarbos si a luat-o de la inceput.

-Alo!!!

-Da, doamna.

-Cu Doinita!

-E greseala, doamna, asa cum va spun de doua saptamani. Uitati ce cred ca ar fi bine: sunati dumneavoastra la informatii si cereti acolo numarul.

-Ei sun la informatii pe naiba!!!