Cum se imbraca nimicul

O femeie nu se infuleca. O femeie se soarbe. Am ajuns la concluzia asta intr-o discutie despre fumat. Nu intamplator. Pentru ca, pentru foarte multi, femeia, la inceput, se infuleca. Instincte nedomesticite, amestecate cu furii trezite din somn dau unor barbati voracitatea aceea. Unora dintre femei le place. Majoritatea barbatilor, daca e sa credem majoritatea femeilor, trebuie sa invete sa soarba. Sa guste. Sa amane femeia.
Tutunul nu se arde. Tutunul se pufaie. Am ajuns la concluzia asta intr-o discutie despre femei. Nu intamplator. Pentru ca, pentru foarte multi, tutunul, la inceput, se arde. Foamea de fum din burta, nevoia de anestezie nicotica, compulsivitatea obiceiului da unor barbati pofta aceea. Unora le place asa pana la capat. Majoritatea barbatilor insa, daca ne uitam in jur, trebuie sa invete sa pufaie. Sa guste. Sa mangaie tutunul.
Probabil ca trecere de la tigara la pipa se intampla in momente de oarecare maturizare. In definitiv, tigara este nimicul. Te grabeste lent spre capat. Arde, se transforma din planta, adica din viata, in nimic, in fum. Pipa poate fi si ea nimicul. Dar in insasi definitia ei actuala, pipa devine altceva decat nimic, pentru ca pipa devine povestea din jurul ei. Briarul din care e facuta. Forma. Sculptura. Curatarea pipei dupa fiecare seara. Basmele cu care esti invatat sa o umpli. “Apesi prima mana ca si cum ai strange o mana de copil. A doua ca si cum ai da mana cu o femeie. A treia ca si cum ai strange mana unui barbat”. Lentoarea cu care trebuie sa pufai. Marinarii si scriitorii de care iti aduc aminte. Toate aceste haine ale nimicului sunt ceva. Si pipa devine. Asa cum omul devine mai mult decat nimic. Asa cum femeia devine mai mult decat omul.

1,352 Comments

Sorry, the comment form is closed at this time.