Corpul masinii

Am inceput, de vreo cateva luni, sa am un obicei inedit. Spal masina. O data la cateva zile, hai o saptamana, merg cu ea la spalatorie si o privesc fericita si plina de spuma, de imi vine sa-i arunc si-o ratusca sa se joace. E inedit pentru ca eu, intrebati pe cine vreti, nu imi spalam niciodata masina. Nici macar pe dinafara.

Acum vreo doua saptamani am curatat-o in interior. Pentru prima data in 14.000 km. A fost dur. A trebuit sa triez din tonele de carti, acumulatori sau sepci pana am ramas cu o geanta mare. Ce e interesant si de ce merita asta un post, o sa intrebati. Pai e interesant ca azi mi-am dat seama, in timp ce Volvorine era ceruit ca o vioara si eu ma uitam la el, ca tot acum cateva saptamani am inceput sa am grija ce mananc. O dieta nu foarte drastica s-a furisat prin preocuparile mele zilnice, de-asemenea beau mai putin si am luat o pauza de … u know… relaxare.

Nu vreau sa discutam acum despre procesele mele psihologice dar vreau sa va intreb: din observatiile voastre, asupra voastra sau asupra apropiatilor, exista exemple ca oamenii se poarta cu corpul lor la fel cum se poarta cu masina? E important, multumesc.

2,632 Comments

Sorry, the comment form is closed at this time.