Confesiune

Nu mai inteleg nimic din radio. E tot mai greu sa-mi dau seama ce se vrea in Guerrilla de Dimineata. Si daca de-obicei rezolvam problema asta cu un eroic “follow my heart”, acum, cand criza strange latul si avem nevoie de audienta, ma omoara ca nu stiu ce vrea lumea s-asculte. Mai, dar cand zic avem nevoie de audienta, vreau sa zic AVEM NEAPARAT NEVOIE DE AUDIENTA! Ma oripileaza gandul ca n-o sa crestem in prostiile alea de sondaje si o sa zboare capete ca artificiile, eu posedand unul dintre ele, iar numele Guerrilla o sa fie folosit pentru un alt radio, cu alte voci si alta viata.

Dupa fiecare emisiune primesc alte mesaje. Ca nu se-aude pe net. Ca am fost oribili. Ca a oprit masina sa rada. Ca facem politica si se vede ca sunt partinitor. Ca e bine ca facem politica, sa nu mai iau dupa cei care vor doar sa rada. Ca acum un an eram muuuuuuult mai buni. Ca suntem tot mai buni. Ca n-o sa mai asculte niciodata dimineata Guerrilla. Ca emisiunea de azi a fost foarte buna. Ca grasa vesela si slaba trista sunt penibile. Ca grasa vesela si slaba trista sunt bestiale. Ca nici nu stiau c-am inceput. Ca muzica e varza. Ca slava Cerului ca exista muzica de la Guerrilla ca altfel…Ca nu mai avem subiecte faine. Ca improvizam prea mult. Ca suntem geniile improvizatiilor.

Am zile, ca astazi, cand nu mai stiu pe unde s-o apuc.

UPDATE: Fuck it. Pana maine nu ma mai gandesc la radio. Entourage

226 Comments

Sorry, the comment form is closed at this time.