Ce avem eu si Vlad si nu ne poate lua nimeni

Sunt Laura din Cluj-Napoca.Vreau doar sa-ti relatez ceva.In anul 2003 tatal meu a murit calcat de o masina.Noi suntem 5 copii , patru fete si un baiat iar sora cea mai mare are un handicap psihic din nastere.Mamei mele i-a fost foarte greu deoarece era si bolnava cu inima, noi toti incercam sa o sustinem pe cat posibil sa treaca mai usor peste evenimentul tragic. Parintii ,toata viata s-au straduit asa saraci cum erau sa ne asigure macar bucata de paine pe masa si ceva de imbracat.Cu toate astea toti am facut o facultate, inafara de sora mea bolnava psihic dar si ea are un dar de la Dumnezeu, retine tot ce aude, are o memorie fantastica si cu asta ne ajuta mult, cand uitam ceva ea ne aminteste.
Intre timp, o sora de-a mea care era casatorita , ne da o veste proasta, sotul ei isi gasise o alta femeie si urma sa le paraseasca si pe ea si pe fetita( care atunci avea 6 ani).Mama a fost din nou la pamant, iar intr-o luna s-a stins, a plans pentru fata ei zilnic, a fost tare suparata.
Nu pot sa-ti spun cata durere am avut cand am ajuns acasa si am gasit-o pe mama fara suflare iar sora mea cea bolnava psihic statea langa ea si doar atat mi-a zis” mama doarme ciudat” dar eu de cand am vazut-o am stiut…

Am ramas atunci cu toata greutatea pe umeri, cheltuieli, facturi…Aveam un prieten si ne iubeam dar nu stiam cum va avansa relatia avand in vedere ca trebuia sa am grija de sora mea bolnava, de fratele meu care statea inca acasa, de tot.
Mergeam daramata psihic la serviciu zilnic de la ora 6, nu mai aveam pofta de viata dar trebuia sa merg inainte.
Intr-o buna zi,mi-am spus, hai sa-mi cumpar un radio pentru ca nu mai rezist si nu mai vreau sa aud pe nimeni, sa ma cufund in muzica si atat.
Nu pot sa-ti povestesc decat ca am butonat radioul de la un capat la celalalt si singurul post care mi-a atras a fost Guerrilla.M-am oprit si am inceput sa ascult, erai tu si Craioveanu.Am zambit, atunci a fost primul zambet dupa moartea mamei.
Iti spun foarte foarte sincer MULTUMESC.
Datorita tie si a lui Vlad,viata mea si-a reluat cursul normal.Mi-ai dat putere sa lupt, sa nu vad ca nu am bani, sa nu fiu trista pentru ca viata e buna si nebuna.Zilnic mi-ai dat doza necesara pana mi-am revenit. Ii multumesc lui Dumnezeu ca existi si ca faci atat de mult bine fiind doar asa cum esti, sincer, scurt si la obiect, glumet si optimist.

Acum totul e ok, banii lipsesc dar nu ma descurajez. M-am casatorit pana la urma , cu acel prieten cu care eram si cand traia mama si s-a dovedid un barbat foarte bun, a acceptat sa stea si cu sora mea si facem sa fie bine, ne iubeste , e glumet si ma face sa rad in fiecare zi.Castigam amandoi minimul pe economie, altceva mai bun n-am gasit, dar nu mai conteaza, suntem berbeci amandoi ca zodie si suntem fericiti si ne luptam zilnic cu viata asta dura dar seara cand ramanem imbratisati stim de ce .

Atat am vrut sa-ti spun pentru ca sa stii ca faci foarte mult bine iar cuvintele care le rostesti la radio zilnic nu sunt in zadar, cineva acolo are nevoie de ele.MULTUMESC!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

MII DE PUPICI, LAURA!

4,251 Comments

Sorry, the comment form is closed at this time.