Eddie the Eagle

Bine ca a fost in seara asta pe HBO, va reamintesc de el: Eddie the Eagle. Daca banuiti ca viata nu e doar frumusete si de aceea e atat de frumoasa, luati-va timp si vedeti-l. O minunatie de film, bazat pe un adevarat zburator.

Moana

Eco friendly mi s-a parut Moana. Simpatic pentru copii iar cei mari pot vedea la lucru arhetipuri puternice: animusul, animusul de spirit (transfomarea in pasare), dar mai ales si mai evident Marea Mama cu Mama Teribila. Ceva candid, de sambata:)

6.9 pe scara Richter

Nae Caranfil recidiveaza in crima de-a nu face filme abisale. Ba dimpotriva, cred ca ne situeaza special la o zecimala psihologica de pragul dezastrului, sugerand ca acolo, in proximitatea lumii lui Hades, viata e cea mai vie.
Comedie in culori clare, 6.9 pe scara Richter trateaza cu excentricitate tonurile joase ale depresiei si neincrederii, adica pune umbrelute dramei in stilul alternativ Noului Val pe care il stim la Nae Caranfil.
Eu cred ca Nae Caranfil dozeaza cel mai bine umorul cinematografic romanesc. Poate imi scapa, dar nu cunosc un regizor care plaseaza poantele mai “mucalit” si natural decat el. Prin vocea Mariei Obretin, de exemplu, geniala in rol de sotie deprimata, tensionata si armata ca doua placi tectonice.
Este un feel-good movie, vi-l recomand, daca aveti treaza inca inima de copil care se joaca cu bulinele rosii.

Recomand: Lovesick

Aveti pe Netflix un serial simpatic rau pe care decorurile sarac-britanice cu mobila ciobita, tapet si un pic de igrasie dar si personajele mai pierde-vara il fac parca o frumoasa amintire a anilor mei 30 (the new 20:)).

Southpaw

Format Video


Aparent filmul are hibe, mai ales in desfășurarea in timp. Norocul meu a fost ca știam cine a scris scenariul. Bad boy Kurt Sutter. Dacă aș fi fost un critic serios de film i-as fi dat un șapte, cred. Dar fiind un iubitor de filme, il recomand din inima. Killer Soundtrack supervizat de domnul Marshall Mathers, joc impecabil al domnului Gyllenhaal si violența si martirofilia domnului Sutter in care injectează calm arhetipuri clasice, cvasi-shakespeariene, Sons of Anarchy style. 

Kings never die. 

Week end scotian cu doua filme dobrolifice

Format Video

Intai va recomand un film semnat David Mackenzie, scottish bloke. E despre ceea ce vine cand doi iubiti se inchid in afara lumii, intunericul. Dar un intuneric cu sens. E un film greu, dar bine facut. Ca si Eva Green.

Si acum, ca sa va revina candoarea in obraji, un film de acelasi regizor. Frumos, bland, misterios cu tot felul de personaje psihanalitice. Mama buna, mama rea, tatal incapabil sau mama de transfer, amestecate intr-o poveste cu un cu totul alt aer decat cea de sus. Enjoy.

Antichrist

Sincronicitatea este atunci cand doua intamplari, aparent complet separate, sunt percepute ca avand un inteles comun. Termenul a fost ales de Carl Gustav Jung. Intr-o frumoasa sincronicitate, am apucat sa vad Antichrist-ul lui Von Trier abia acum, cand sunt in plin studiu jungian. Nu cred ca poate fi mai bine inteleasa capodopera excentricului introvertit decat in cheia lui Jung.
Dupa ce a creat regurgitari in publicul de la Cannes, Antichrist a avut putina cautare mai ales la noi, tara crestina si purichiana. Asa ca, pe scurt, amintesc ca e vorba de un El si o Ea care, dupa moartea accidentala a bebelusului lor, decid sa plece la cabana lor din padure pentru a-si infrunta durerea. De-a lungul peisajelor frumoase si a muzicii, Ea cedeaza tot mai greu eforturilor lui de-a-i explica terapeutic ca durerea e necesara. Logic si constant, El incearca in continuare. Dar lucrurile o iau razna. Ea devine tot mai nebuna, El incepe sa aiba viziuni.
Daca nu as fi terminat taman acum arhetipurile lui Jung, as fi luat filmul drept o alegorie a cuplului. Si as fi etichetat probabil in surdina cu aceleasi cuvinte pe care le-au folosit o gramada de feministe la adresa danezului. “Feminist”, “simplist”, “bolnav”, “nevrotic”. Dar Trier e mult mai mult. Cele doua personaje sunt doua forte: constientul si inconstientul. El este un constient puternic, un animus ajuns in penultima faza, cea de cuvant. El incearca sa ii aduca aminte, sa ii prevada, sa ii dea constanta Ei, inconstientului adanc, instinctiv, violent, care, nedirectionat, nu stie care e dreapta si care e stanga. O greseala importanta in poveste. Dafoe, macabru de potrivit, incearca pana in ultima clipa sa o contina, sa o cunoasca samanic prin animale, sa opreasca un inconstient care vrea sa erupa. Ea insa e legata de natura, fara ratiune, iar natura este biserica lui Satan. Cea care seamana atat de tare cu Dumnezeu, dar ii lipseste auto-constientizarea, perceperea timpului, constiinta.
In toti se duce lupta asta. Instinctele, tenebrele noastre evoluate in miliarde de ani provoaca de sute ori pe zi asa de tanara si de fragila ratiune. Si filmul da si aici un indiciu. Echilibrul se duce naibii, daca pot spune asa, cand este rupt lantul cursivitatii vietii. Pentru ca daca natura e biserica satanei, in limbajul lui Trier Dumnezeu este constiinta care poate sa o controleze. Orice sincopa este pedepsita in final. Bravo, Lars!

Swingers

Am vazut ieri filmul asta si mi-a adus aminte de cat de simpli suntem, noi, barbatii. E mai vechi dar si asta e un avantaj: sa-l vezi pe Vince Vaughn slab si overmanly cool e o treaba. Sunt cateva clisee in care o sa va regasiti multi. Eu m-am revazut cand mergeam la cazino sa bem pe gratis, cand mergeam la chefuri si ne-ntrebau femeile ce masina avem, cand n-aveam rabdare si sunam prea repede la un numar pe care abia-l primisem in vreun bar…

E si pentru fete, ca studiu:)


 

Paul

Am vazut ieri Paul. Ma asteptam la mult de la trio-ul Rogen, Pegg, Frost. Adica Pegg si Frost au facut capodopera Hot Fuzz iar scenariul la Paul e scris de ei. Seth Rogen a jucat si a scris in Knocked Up, Pineapple Express si Superbad. Toti trei sunt memorabili.

Paul nu a fost genial, dar trebuie sa recunosc, daca nu as fi avut asteptari prea ridicate, filmul ar fi fost surprinzator de ok. E o comedie despre un extraterestru (vocea e a lui Rogen) ajutat de doi fani de comics-uri sci-fi sa plece de pe planeta. Cum era de asteptat de la Rogen, extraterestrul este liber la cap si fumeaza iarba.

Excelent pentru o seara relaxata, fara pretentii cinematografice.