Castigatorul

Azi am zis ca scriu un editorial si am cerut tema de la voi. Cea mai ofertanta a fost asta:

Alexandru George Dan: Eu aș vrea să știu cum reușiți voi încă să defilați cu Radio Guerrilla ca fiind un radio care dorește să schimbe ceva după ce ați avut un forum la “îndemână” care v-a solicitat schimbarea în nenumărate rânduri și moduri și sa arătat deschis unei lupte comune. Cum credeți voi că sunteți priviți de oameni care au crezut în voi acum, după 7 ani de harneală FM-ică? Eu nu mi-am pus prea mară bază-n voi, căci ați fost de un comercialism evident și mi-am pus unele-ntrebări, dar au fost alții mai dornici de comuniune cu voi și pe care i-am văzut dezgustați și amărâți de atitudinea voastră deloc condescendentă. Chiar credeți că nu este o legătură în faptul că v-ați ermetizat în propriul ego și situația prezentă în care ați devenit niște frustrați insipizi și neamuzanți cu umor ieftin de corporatiști pseudoboemi? Harul de a fi ilar este în strânsă legătură cu cercurile sociale frecventate, iar voi, când ați decis că sunteți mai presus de ascultători v-ați deconectat inconștient de la sursa voastă esențială de surâs. “Să schimbăm lumea!”?!!! Cum s-o schimbăm? Cum v-ați schimbat și voi? Nu, mulțumim, n-avem nevoie de asemenea lideri, așa că fiți voi liderii voștri. Noi avem nevoie de prieteni, de oameni, de comunicare, nu de megalomanii, frustrări și alte d-astea. Acum, gândindu-mă la ideea că oamenii nu se schimbă, mă-ntreb când ați fost voi înșivă cu adevărat: atunci, când fraternizați cu ceilalți, sau acum, când sunteți niște ursuzi frustrați și negativiști? Așadar, Dobro, aș dori să aflu ce s-a întâmplat în acești 7 ani? De ce acest bucifall surd? Poate-s de vină prietenii că v-au cântat în strună aiurea, poate șefii, că nu v-au plătit, poate voi, că v-a orbit atenția, poate timpul vostru s-a scurs și nu conștientizați, poate încă vă bântuie un trecut nerezolvat, poate v-ați sălbăticit, poate n-ați fost nimic din ceea ce s-a văzut, iar acum ați obosit să vă mai prefaceți. Eu am venit cu ceva posibilități plauzibile, dar aș vrea să aud și de la tine(voi) ce s-a întâmplat, că nu-i a bună. (scuze că am pus comment-ul și-n altă parte, dar aici doream s-ajungă. mea culpa, huo fb :D)

Pai, iata:

Draga Alex,

Inca de la inceput, Guerrilla nu a fost clara. De cate ori incercam, in sedinte interminabile, sa ne definim clar, nu apucam. Asta cred ca este si frumusetea Guerrillei: ca e dincolo de cuvinte desi, paradoxal, se joaca toata ziua cu ele. Guerrilla e facuta mereu din cei ce o fac. Uite niste exemple: Guerrilla de Dimineata intampina sprancene ridicate neincrezator inca de pe holurile radioului. Vintila crede in ecologia care pe alti colegi ii lasa rece. Mihaiu are cu siguranta hateri printre guerrillos iar glumele lui Vidia nu sunt apreciate, de multe ori, decat de mine si de Ciuclaru. Bogdan Serban crede in muzica lui. Cu care nu toti suntem mereu de-acord. Pe Calin Gheorghe il place toata lumea, ce-i drept. Petru crede in ezoterism, multi cred ca prea mult. Memo e subapreciat pentru ca are prea mult bun simt. Si-asa mai departe. Ca sa nu-ti zic de cei din spatele geamului de emisie.

Draga Alex, dupa parerea mea harul de-a fi hilar nu are de-a face cu cercurile frecventate. Nu. Ala e harul de-a fi hilar in cercurile acelea. Daca vrei sa fi hilar in cercuri mari, de zeci de mii de oameni, iti trebuie altceva. Iti trebuie, pe langa multe altele, liniste. Linistea de-a fi senin, de-a atinge stari de sinergie interioara. Stari de echilibru, fara tevi infundate. Din punctul asta de vedere, lasa-ma sa-ti spun ca e o minune ca inca vorbim.

Inca de la inceputul lui 2007 am inceput sa fim victimele unor jocuri politico-economico-orgolio-maniacale. Crede-ma, orice om cu vocatie de radio vrea, mai presus de toate, sa fie lasat in pace sa se joace la microfon. Cu ganduri, cuvinte, imagini, sunete. Dar am intrat intr-un vartej bezmetic, prea adult si teluric pentru niste oameni care au ales sa-si traiasca viata in aer. Si peste astea a venit si criza. Au plecat oameni. S-au micsorat salarii. Au crescut orgolii. Uneori va sursuram cuvinte pe la ureche cand noua pe-acolo ne suierau gloante. Cu toate astea, Guerrilla a rezistat intr-o revolta mult mai subtila decat ce invoci tu.

Eu de prin 2008 nu mai sunt director de programe. Asa ca perminte-mi, in cele ce urmeaza,  sa vorbesc totusi doar despre Guerrilla de Dimineata, mai bine doar despre mine. Si sa-ti dau dreptate, un pic. Eu unul m-am ramolit, ca sa-ti urmez sirul temei. Dar m-am ramolit doar temporar. Nu mai sunt bezmeticul de acum cativa ani. A trebuit sa renunt. Hai sa zic, as mai fi dus-o cativa ani cu urlete pe post si telefoane date in ministere, dar in cele din urma as fi ajuns hidos. Trebuie sa fi mult prea curat ca sa-ti stea bine s-o faci pe nebunul dupa 40. Asa ca am ales sa fac intai curatenie. Si da, cum spui, sa ma intorc la necazuri pe care n-am avut timp sa le-nteleg atunci. E greu sa te scufunzi in tine cu adevarat, greu ca un scafandru, cand dimineata trebuie sa radiezi de fericire ca un fluture. Zi dupa zi. Dar a trebuit sa iau o decizie. Asa ca acum un an am inceput sa-mi lucrez in beciuri. Am incercat sa nu aduc mizeria sus, in casa, dar stiu ca nu am reusit mereu. Ai vazut si tu. Si cu toate astea, rezistenta noastra, dimineata, a fost continua si mult mai subtila decat ce invoci tu.

Draga Alex, au fost clipe grele in ultimul an, crede-ma. Zile cand n-as fi avut ce sa caut la radio. Cand eram lihnit de viata si satul de sete. Cand am fost nesabuit cu ce mi-am dorit sa aflu. Cand intunericul din colturi era mai negru decat il cautam. Cand credeam ca stiu ce-ntreb, dar mi se raspundea ce n-as fi vrut s-aud. Cand imi rugam colegii sa fie intelegatori cu mine. Si crede-ma, in orgoliile si invidiile meseriei asteia numai asta nu vrei sa faci. In fumoar este, pe langa colegi, si o nemiloasa lege a testosteronului:). Keeps you sharp. Dar ma bucur c-am facut-o. Libertatea pe care inca n-o am miroase infinit mai bine decat cea pe care am avut-o. Da, va veni curand vremea cand o sa am din nou picioare usoare. Si cand o sa zambesc mai sincer decat inainte. Ce ma bucura este ca in tot acest timp am putut sa ne tinem promisiunea pe care nu reuseam s-o formulam in lungile sedinte. O promisiune mult mai subtila decat ce invoci tu.

Promisiunea asta, ca poate ai inceput sa te intrebi, este aceea de-a fi normali. Tu nu vezi ce e in jur? Da, puteam sa facem in fiecare dimineata doua dobitoane si ne crestea audienta. Da, puteam sa spunem glume toata ziua.Din cele bune, scrise de cu seara. Dar nu asta am vrut. Asta e subtilitatea despre care iti vorbesc: sa dai drumul la radio si sa crezi ca esti intr-o lume normala. In care bozonul Higgs chiar e o stire, in care un invitat te tine in masina, in parcare. In care rasul e sincer, chiar daca e pentru o gluma proasta. In care parerile noastre, ale celor care vorbim, sunt chiar ale noastre si nu ale voastre. Si in care parerile voastre sunt citite chiar daca sunt impotriva noastra. In care aratam cu degetul zilnic rautatea, furia, lipsa de civilizatie, chiar daca uneori glumele noastre sunt de autobaza. Si, cel mai important, in care, uite, putem comunica linistit, cu ganduri si nu doar cu emotii.

Sunt vremuri oribile pentru mass media de la noi. Oribile, ai incredere in ce iti spun. Si, ca in orice meserie, nu suntem sfinti. Unii clacheaza si devin inexplicabili. Si voi, ascultatorii, cred ca ne faceti de multe ori sa sunam mai acri decat suntem pentru ca le aveti si voi pe ale voastre. Nu sunt cele mai bune vremuri, e clar. Dar cata vreme tu iti iei timpul sa ma tragi de urechi, chiar daca si din invidie si eu iti raspund o jumatate de ora, chiar daca si gasindu-mi justificari, e curent in emitator.

Sunt timpuri mai bune in fata. Deja lucram la formatul din ianuarie. O sa ne odihnim cateva saptamani in iarna. Eu imi inchid, incet – incet, lucrarile de beci. Smart people rock on.

P.S.: Alex, citeam pentru corectura si mi-a sarit inca ceva in ochi. Spui ca oamenii nu se schimba. Nu cred. Eu am vazut oameni schimbati in fiecare zi. Unii chiar intr-un sens bun.

 

 

1,883 Comments

Sorry, the comment form is closed at this time.