Canon. Come and see.

Canon si-a schimbat, la nivel global, sloganul. De-acum, cand o sa vedem brandul o sa il vedem asa: Canon Come and See.

Intr-un fel era de asteptat sa vedem o noua directie la un nume atat de mare. Regele este tot consumatorul, iar in ultimii ani fiecare dintre noi a devenit aproape un jurnalist pe subiectul sau subiectele preferate. Canon a prins bine din zbor duhul speciei foto si s-a concentrat in comunicare pe faptul ca inlesneste, prin tehnica oferita dar nu numai, accesul la “unusual and fascinating real-world stories”.
Zic nu numai pentru ca, inclusiv in Romania, Canon pune acum la dispozitie si platforme prin care povesti din viata de zi cu zi sunt promovate, propulsate in comunitatea foto.
Si, smart enough, nu se adreseaza doar profesionistilor (care sunt, de-obicei, loiali marcii alese) dar mai ales amatorilor, care poate intr-o zi o sa isi faca un cadou cu deshidere de 1.4.
Acum, bineinteles ca sunt povesti si povesti. Poti sa te apropii cu sensibilitate si grija de subiecte complexe cu un EOS 7D mark II, sa expui la nivel de arta sau sa-ti cumperi accesorii cinematografice, poti sa fii un semiprofesionist cu EOS 6D sau poti sa porti la tine un aparat mai micut, de exemplu EOS 100D si sa lasi subiectele sa te surprinda. Sa fotografiezi si sa filmezi. Sa devii, practic, documentaristul propriei vieti.
Primul meu DSLR a fost un EOS 500 D. Aveam mare grija de el, mi-am luat fixul de 50 si un tunulet, parca 30-200. Visam la fotografie de arta. Plecam la vanatoare si compuneam cadre echilibrate si cu talc. Cu timpul insa mi-am dat seama ca frumosul e destul de plictisitor daca nu are dimensiunea umana. Asa ca cele mai bune fotografii imi ieseau nu cand umblam eu dupa vreo cladire in care se reflecta luna ci cand “documentam” un subiect intr-un mod cursiv, faceam aproape un articol din el, indiferent cu ce obiectiv.
Asa ca nu pot decat sa ma bucur ca si Canon isi indreapta atentia si marketingul spre povesti si surprinderea lor.
Cat despre Come and see, exista deja o platforma unde Canon ne incurajeaza sa publicam imprejurimile noastre, lumea din jurul celor care “Stiu o poveste”.
Ultima dintre ale mele este pe un drum de seara, spre Brasov, acum cateva zile. Stand pe loc in trafic, am inceput sa privesc altfel cladirile de la marginea drumului, ma supravegheau sumbru din penumbra serii. Faceam pozele cu o mana pe geam si una pe volan. Nu sunt cele mai reusite dar sunt o poveste.

IMG_9283.JPG

IMG_9286.JPG

IMG_9284.JPG

IMG_9285.JPG

IMG_9287.JPG

IMG_9289.JPG

IMG_9290.JPG

IMG_9291.JPG

2 Comments

Sorry, the comment form is closed at this time.