Ca timpul trece, sa stii…

Evenimente nu dintre cele mai fericite mi-au adus-o in casa, ca musafir, pe nepoata mea preferata. Are o problema la manuta si viziteaza niste medici. Dar nu asta e important.
Aseara ne uitam amandoi la un film, eu citindu-i subtitrarea. Friends With Kids, o comedie romantica fara mult sex grafic dar cu un limbaj extrem de explicit. Eu nu am stiut ca e atat de greu sa adaptezi un scenariu intr-o milionime de secunda si doar lucrez la radio si vorbesc liber trei ore pe zi. Uite, faceti un experiment. Spuneti-mi intr-o secunda, cum traduci in copileza “mi-e dor sa ti-o trag”? Dar “mi-a zis ca s-a culcat cu tine si ca ai un penis mare”?
La inceput saream pur si simplu peste fraze. Dar e mult prea isteata si smechera la noua ani si s-a prins. S-a uitat la mine amenintator si mi-a zis ca stie ca sunt prostii dar ca nu pot sa nu pun nimic in loc ca nu mai intelege. Am avut si rateuri, penalizate de sora-mea instantaneu, dar una peste alta m-am descurcat. Straniu a fost ca, la genericul de final, imi parea rau ca s-a terminat filmul. Imi placea pur si simplu sa stam umar la umar si sa radem, sa comentam personajele, cui de cine ii place, cine cu cine seamana.
Seara, dupa ce se culcase, apare in pijamale in bucatarie unde ma linisteam cu o bere si imi mai adunam gandurile. “A zis mama ca pot sa mai stau un pic cu tine”. Ma simteam putin vinovat. Aveam al doilea Guiness in fata, fumam si ma gandeam la tot felul de belele. Nu e cel mai bun moment in care sa te vada un copil. Pe naiba. Orice moment e bun daca vezi un om in el. A plecat discutia de la viitoarea ei meserie, am trecut la viata mea amoroasa, la manuta ei ranita, la veterinari si jocuri de tableta. “Hai ca s-a facut tarziu”.
Si cand pleaca eu ce fac?

20131017-131606.jpg

1,821 Comments

Sorry, the comment form is closed at this time.