Stiti filmele alea cu un tata care, prin veninul destinului, ramane cu o droaie de copii pe cap? Niciodata nu m-am vazut in postura asta. Dar destinul da. Pleaca var-mea in Scotia si ii lasa la mine, la Ciolpani, pe nepotu-meu de doi ani si pe nepoata-mea de cinci. Plus Robby, catelul familiei. Vine maica-mea de la Brasov, cu cealalta nepoata, tot de cinci. Toti trei copii admirabili. But three is a crowd and a crowd gets crazy. A doua zi dupa venirea lor ajung, pe la pranz, acasa. Un sezlong rupt. Mi-a sarit mustarul. Am facut urat. Maica-mea le zice ca, daca tot m-am enervat pentru sezlong, ar fi bine sa-mi spun ce prostioare au mai facut. Ma uit la ele: “Hai, ziceti!”. “Paaaaaaai cam atat…”. “Ma!”. “Pai ti-am mai stricat un CD. Dar ti-l cumparam noi din banii nostri!”. “Dar de ce l-ati stricat?”. “Pentru ca ne trebuia pentru un mecanism impotriva vrajitoarelor! Intelegi?”. Am inteles, normal. Cu vrajitoarele nu-i de gluma. Apoi au venit domnii de la Dolce. Incercau sa dea gaura prin zid dar le era greu, pentru ca doua cioici de cinci ani urlau la ei, cu mainile la urechi, “de ceeee faceeeti ataaata galagieeeeeeee????!!!!”, desi aveau ditai curtea in care puteau sa nu auda nimic. Apoi au scos florile ca sa le planteze altundeva. Apoi au desenat pe jos cu creta. Apoi m-au calarit ca pe un cal batran prin iarba. Apoi veneau pe rand si bateau la toba in capul meu, in timp ce eu ma uitam la televizor. In timpul asta, bebe mic incerca sa fuga dupa ele, ele il alungau, el plangea. Robby topaia si el, schelalaind vesel, de colo pana colo. Apoi rupeau iarba. Apoi, apoi, apoi…
Atat vreau sa declar:
Mamelor din lumea-ntreaga
Nu pot sa dau niciun sfat
Primiti va rog doar un omagiu
Din partea la un barbat.
