Am vazut asta in oras:
Stiu ca nu e frumos sa te bagi in viata oamenilor iar Puiu si autorul panotajului sigur nu a vrut ca noi sa stim cine sunt. Pe de alta parte, s-a incercat recastigarea Puiului prin strigarea in gura mare a unor sentimente de, cel mai probabil, dragoste. Adica in public.
Asa ca nu pot sa nu ma intreb despre Puiu. E barbat sau femeie? E om sau pasare picanta? O fi vazut Puiu ce i s-a daruit?
Iarta, Puiule…
De ce te simti bine la Londra? De ce daca te-ai saturat de Londra te-ai saturat de toate? De ce cand pleci iti vine sa mori de ciuda ca nu mai stai? De ce nu conteaza ca ploua? De ce nu ti-e dor de casa? E datorita cladirilor frumoase, vechi si niciodata cu termopane? E datorita grinzilor de lemn antic din pub-uri? Nu poate fi mancarea…Sa fie Londra asa pentru ca are parcuri cu piste de pamant pentru cai? Pentru ca ajungi cu metroul de oriunde pana oriunde? Pentru ca au reclame stradale cu poezii? Nu.
Sunt oamenii. Oamenii au facut casele astea. Oamenii au dat in folosinta primul tronson de metrou in 1863. 1863!!! Oamenii pun poezii pe pereti. Oamenii merg la teatru imbracati frumos, facand viata culturala sa pulseze. Oamenii zambesc, iti cer scuze si te ajuta pentru ca si-au dat seama, acum sute de ani, ca placerea nu vine din orgoliu ci din a imparti lumea cu ceilalti. Se pare ca aici e secretul lor. Politistul care a luat-o de langa noi pe tiganca din Timisoara care vroia sa ne vanda flori si-a cerut scuze. Pentru ce? Am stat si m-am intrebat. De ce acel “sorry guys”? Pentru ca ii pasa. Pentru ca e public servant si e mandru sa serveasca in public.
Bineinteles ca sunt tot oameni. Bineinteles ca au si uscaturi. Dar diferenta intre englezi si altii, desi subtila, e foarte pregnanta. E ca cea dintre ardeleni si regateni. E vaga dar, pentru cunoscatori, inevitabila. Si ei scriu pe usile toaletelor, dar fara sa injure. Unul anunta ca e tata. Ceilalti il felicitau in josul usii. E mult mai putina ura acolo, pentru ca e mult mai putin egoism. Si dincolo de mirajul turistului si de superficialitatea mea, un lucru e cert: englezii se bucura de viata pentru ca englezii si-au facut treaba.
Aici sunt la King’s Cross, statia din care au plecat cele 3 trenuri cu atentatori sinucigasi, in 2005. Dupa cum vedeti, eu sunt cuminte.
Doamna din imagine e vie dar avea numai floricele in cap.
La Tate Gallery.
Dragii mei, am postat cateva poze. Nu mi-am luat camera mare si bine am facut. A plouat prea mult pentru un Canon. Asa ca va prezint un set de fotografii facute cu bunul meu telefon E71:
In cladiri de genul asta mancam vreun Cottage Pie sau Fish&Chips. Seara, in acelasi gen de cladire, beam bere bitter si urlam sa ne-auzim. Nu stiu cum pisici, dar vacarmul era PLACUT! Iar betivanul englez, ca se-mbata, face o galagie VESELA.
Statuia lui Nelson in Trafalgar Square, unde este si Muzeul National de Arta. Am vazut Matisse, Cezanne, Piccasso, Turner, etc. Tot ce pot sa spun e ……..!!!!
Mai jos, celebra Roata. Era o coada de vreo ora. Langa roata era un hotel in care, daca te urcai la ultimul etaj, aveai o priveliste mai larga.
Stiu ca ati mai vazut din astia, dar omul in albastru chiar arata si canta demential.
Domnul de mai jos n-avea nimic iesit din comun, era din cei de care gasesti si in Montmartre. Hope I didn’t hurt your feelings, mate…
Englezii sunt invatati sa nu isi verse furia pe cei care nu merita. Adica sunt exact altfel decat noi.
La galeriile Tate, o expozitie de constructii de joaca.
Famous Doubledeckers
Acum astept pozele din camerele golanilor cu care am fost si va mai postez. Bine?
Aseara am venit de la Londra. Eram obosit rau. Azi promit cateva povesti si poze. Don’t be hasty, love!
Am gasit niste bilete ieftine, la vreo suta de euro si m-am gandit cu niste prieteni sa ne urmam destinul european, pe weekend. Cum luni e Sarbatoare Nationala, stam pana atunci.
Imi pare rau, o sa va scriu, dar nu stiu inca sa pun si poze pe blog de pe E71-ul meu. So, mate. I’ll pour down a pint for ya!
Probabil din servilism ieftin dar nu numai, PDL cheama lumea la arme pentru Elena. Potrivit unui blogger cu tata pdl-ist, membrii de partid au primit indicatii cu procedura de racolare a votantilor pentru Eba. Unul a fost destul de tampitzel sa lase urme si sa trimita respectivele indicatii prin sms.
Povestea o aflati pe site-ul lui. E spumoasa. Si ca sa nu ramanem cu un gust acru in gura, o dedicatie pentru EBA din partea lui MacPhisto:
[kml_flashembed movie="http://www.youtube.com/v/tQJbWTRhBys" width="425" height="344" allowfullscreen="true" fvars="fs=1" /]
Din pacate, povestea vecinului meu, de mai jos, s-a terminat asa:
a(mic), multumesc pentru corectare 🙂
O sa apara undeva prin toamna, dar sunt deja filmate scenele. E mai mult pentru doamne, dar trebuie sa recunosc ca m-am uitat cu placere. A! Se despart un pic…
[kml_flashembed movie="http://www.youtube.com/v/SJ9afRgToxE" width="425" height="344" allowfullscreen="true" fvars="fs=1" /]
Am un prieten cu care tot vorbesc despre ce-ar trebui facut in Romania ca sa ne fie bine. Una dintre solutiile pe care le-am gasit in comun a fost sa fim mai buni unii cu altii. E clar ca nu suntem. E clar ca suntem foarte egoisti. Dar cum se face asta practic? In principiu, pana una alta, pana o sa simtim sa fim buni unii cu altii, trebuie s-o gandim. S-o facem din principiu, din lege de bun simt.
Aplicare practica:
Prietenul asta al meu are probleme cu bocaniturile de sub el. Are o fetita mica, de doi ani. Dedesubt se lucreaza de luni de zile cu percutorul in beton. Civilizat, s-a dus la proprietar si l-a intrebat cat mai dureaza. I s-a raspuns “cateva zile”. Au trecut. Bocaniturile au continuat. S-a mutat la soacra. Culmea, si acolo erau lucrari. S-a dus din nou la proprietar si i-a spus ca dupa cateva luni i se pare normal sa-i ceara ca macar intre orele de somn ale celei mici sa nu mai gaureasca betonul. N-a percutat. Adica a percutat in continuare. Adica, intelegeti, i-a dat bataie cu galagia inainte.
In ziua in care l-am vizitat, prietenul meu venise de la serviciu, auzise din nou pocniturile si injurase vreo doua ore. De disperare. Dupa care, atentie!, din inertia celor discutate cu mine despre Romania, a gandit sa nu il atace in continuare pe vecin. Sa ii spuna ce-are de spus fara sa il antagonizeze, fara sa-l agreseze in vreun fel. Voila opera de arta:
