Argo – scurta cronica

image

Sunt multe filme despre bărbăție. Filmele care descriu, poate cel mai bine, aceasta calitate pe cale de dispariție, a bărbaților și femeilor deopotrivă, sunt filmele de spionaj. Si știți că nu vorbesc de 007, oricât de distractiv ar fi. Cunoasteti senzatia: vrei, câteodată, sa vezi un film de spionaj bun. Ti-e dor de un Spy Game, un Syriana sau un Tinker, Tailor, Soldier, Spy. De ce?

Teoria mea e ca ne lipsește un model de bărbăție viabil. Descatusarea fiarei pe vreme de batalie o fi fost o necesitate in Sparta si pare a fi incastrata adanc in corpurile noastre dar in razboaiele haotice de astazi sunt mai degraba un handicap. Filmul lui Ben Affleck descrie exact opusul. Abtinerea inteligenta de la orice fel de violenta, satisfactia datoriei fata de propriile credinte si nu ca urmarire a gloriei, valoarea vietii umane si auto-controlul aproape perfect descriu, cu atentia pentru detalii a vechilor scoli de cinema, un alt fel de barbatie.

Filmul este impregnat de stilul anilor ’70 si includ aici si iesirea din reperele istorice ale intamplarii adevarate din Teheranul lui 1980. Affleck “lipeste” in finalul filmului o urmarire care nu a avut niciodata loc cu adevarat, ii muta pe toti cei sase fugari in casa ambasadorului canadian desi patru dintre ei au locuit in casa unui alt diplomat. Micile inadvertente au cosmetizat adevarul. Dar agenti si diplomati canadieni au criticat importanta prea mare data CIA cand, zic ei, greul actiunii a fost dus de Frunza de Artar.

Dincolo de asta insa, Argo reuseste sa recreeze cu autenticitate atomsfera revolutiei, strange cu mare clasa arcul tensiunii si ne arata un Ben Affleck maturizat dincolo de orice dubiu, ca regizor si ca actor. Go see.

image

1,374 Comments

Sorry, the comment form is closed at this time.