Am venit pînă aici ca să văd ce-i cu tine. Ţi-am urcat pe gît înfigîndu-mă cu unghiile, lăsîndu-ţi umerii dezgoliţi de prezenţa mea. Cînd ţi-am ajuns pe buze, am dormit seri întregi ca un prunc. De aici, de aproape, pari neasfaltat. Pori micuţi şi firicele de păr excitate îmi îngreunează mersul. Cînd te străbat, mă simt ca şi cum aş merge printr-un lan de grîu, ca şi cum m-aş lăsa purtată de curenţii unui ocean, ca şi cum m-aş tolăni pe pături de carne, piele şi minciuni aşezate straturi, straturi.
Cîteodată, cînd mă întind pe obrajii tăi, arunci cu bulgări de lacrimi în mine. Dar nu reuşesc decît să mă purifice. Apa mă şterge de păcate. Îmi şterge mizeria durerii, a focului, a speranţei de pe piele.De ce a speranţei? Eşti un prost dacă speri. De ce speri? Speranţele sunt pentru visătorii nerealizaţi.
Acum mă tîrăsc tot mai sus, sperînd să-ţi întîlnesc privirea purtătoare de raze.Mă prind cu mîinile murdare de genele tale imense. Pleoapa îţi tresare, iar un punct alb, uşor inflamat, apare în golul lăsat de rădăcina unei gene. Mă aşez pe spate şi-ţi mîngîi geana. De 13 ori de mi-aş pune pe ea mîinile una deasupra celeilalte şi tot nu s-ar termina. Deodată, în colţul ochiului se întregeşte o sferă udă, incoloră şi sărată. Mă reped înspre ea şi o sorb pe toată.Mă mînjesc pe nas, pe frunte, pe gît. Mă umflu iar cu speranţe proaste.
Venele mi s-au răscopt, iar pieliţa-mi de muritor abia le mai ţine captive. Cu degetele lungi şi subţiri asemenea unor paie cotrobai prin evantaiul genelor tale. Încerc să-ţi întredeschid pleoapele, dar tu le strîngi ca pe o menghină lugubră. Încep să urlu, mă zbat, strîng forţă cu mintea, şi îţi crăp pleoapele de la mijloc. O gelatină întarită pictată-n negru şi maro se iveşte. Mă-ncurc în pînze de păianjeni ţesute din iţe suflate cu praf de sînge.
Îţi trec rapid mîna microscopică prin faţa pupilei. Stînga-dreapta. Dreapta-stînga. Nimic.
-Hai, dă-mi un milimetru, priveşte-mă!
Pentru cîteva secunde, m-am gîndit să mă mut în pupila ta. Să paşesc în întunericul rotund. Şi să stau acolo chircită, ca un embrion format anapoda într-o mamă surogat.
Îţi sărut cristalinul. Ai zeci de urme de buze pe ochi. Şi multe amprente de mîini dornice şi iertătoare.
Tu, teren obscur, vorbeşti limba deşertăciunii!
Descoperindu-te (de la Silvia. 20. Vie.)
04
February
Category: Uncategorized
You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed.
You can leave a response, or trackback from your own site.
22 Responses
Leave a Reply
FOARTE FRUMOS!!!!!!! orice comentariu la asta e de prisos, si totusi indraznesc sa las unu…. E superb!!!!!!!!!!!
Mă bucur să văd că mai sunt unele persoane care scriu în cuvinte pe care, dacă încerci să le creezi sub formă de imagini, te trec fiori. Mă gîndeam cum să vânez astăzi revista ca să citesc articolul ăsta, dar e mult mai bine să ascult “Guerilla de dimineață” citind articolul.
Mă bucur să văd că mai sunt unele persoane care scriu în cuvinte pe care, dacă încerci să le creezi sub formă de imagini, te trec fiori. Mă gîndeam cum să vânez astăzi revista ca să citesc articolul ăsta, dar e mult mai bine să ascult “Guerilla de dimineață” citind articolul.
exceptional !
am spus EXCEPTIONAL si mi se pare prea putin…
permite-mi s-o dau mai departe și pe blogul meu
chiar merită promovată
Eu n-am observat decat ca scrie cu î din i cea ce ma duce cu gandu ca e cam invarsta…
Cred ca ne-am departat mult de tot de asa niste scrieri…a fost superb, dar doar datorita comentariilor am citit pana la final, pentru ca in prima faza am zis: ok,bla bla-uri poetice.
N-am putut trece de primele 2 randuri, si ce-am mai prins cu coltul ochiului din celelalte paragrafe, cate-un cuvant, de frica sa nu imi iasa cosuri pe fata. Limba desertaciunii…
frumos scris…. dar, nu stiu de ce, imi vine sa intreb ok, si?
Sublim.
citesc prima data. Imi si inchipui ca-s mica..
citesc a doua oara – chiar e siropos textul!!! ma jeneaza
telenovela! mrrrr
e din b-24 fun ? ca spuneai tu ceva . oricum .. e bine ..frumos
este . stiam eu . http://bucuresti.24fun.ro/articol/descoperindu_te-7096.html
Dobro, am senzaţia că te-ai revanşat cu asta faţă de toate femeile care au fost ofensate de acea “dezbatere publică”
@Paul X – ai talent de Sherlock Holmes.. sau cum zicea profa mea de română din liceu: “bun aspect tinere!”
Foarte fain! Miroase un pic a Cartarescu. Un pic… Anyway, daca nu-i vreun citat de undeva, fata (sau baiatul) chiar ar trebui promovata. Asta daca nu e deja.
nu, nu sunt in varsta.sunt vie, am 20 de ani, precum am fost si prezentata la inceputul textului. scriu cu Î din i ca deprindere de la ziarul pentru care lucram
va multumesc pt comentarii(si pt cele indurerate,si pt cele de apreciere) dar mai ales pt ca ati avut rabdare sa cititi textul.
e ok pentru inceput… opera de tinerete:P
Of, of, of … femeile astea! Deja isi vad idolul cotropit, culmea, de o necunoscuta care mai e si apreciata de el.
Frumos scris, Silvia – 20 – vie!
De obicei ne grabim toti sa facem comparatii. “Asta e ca in…” Nu-i rau, dar nici nu-i bine. Fiecare isi are propria personalitate, care e bine sa ramana asa, mai exact, cu cat mai putine zone de inspiratie, in special atunci cand e vorba de o creatie artistica. Am cazut si eu in pacat si te-am comparat. Exista o tanara scriitoare, Anca Maria Mosora (s-ar putea sa iti sune cunoscut). Eu am descoperit-o la recomandarea lui Dan C. Mihailescu. Scrie superb. Ce voiam sa spun insa, Mosora urmeaza o cariera demna de o scriitoare. Poate ca ar fi bine ca partea asta chiar sa te inspire si sa ii urmezi exemplul. La cei 20 ai tai, tineri si frumosi, ar fi minunat daca te-ai apleca asupra unei directii clare si ai da rezultate pe masura. Si inca ceva, â din a sau din i e doar o regula. Incearca sa nu o iei ca pe o revolta, asa cum fac, in mod justificat sau nu, multi. Regulile sunt impuse de unii ca sa fie respectate de toti. Aici nu prea e dupa placere. Eu o consider ca pe un principiu nemtesc si, cel putin din acest punct de vedere, ii respect teribil pe nemti! Noi vrem ca ei si ca altii, dar stim sa fim numai ca noi. Iar aici chiar ar prinde bine niste inspiratii…
Cam asta ar fi. Succes iti doresc, din tot sufletul! Si sa iti citesc cartile!
astazi cred c-a fost ziua mea buna… si eu tot 20 de ani si-un picut am si m-a bucurat textul citit. natura mea umana s-a linistit un pic. am alergat pe gheata dimineata, printre masini, am urcat scari, m-am inghesuit, am mirosit tot felul de mirosuri, am transpirat, am gandit, am mancat, etc. – totul pe fuga. mai putin textul asta. m-a linistit, m-a inmuiat. ah, si am mai gasit un blog frumos. ma rog, cred c-abia i-a dat drumul. http://theoriginalfire-annuka.blogspot.com/
asa ca azi e o zi buna pentru mine.
El zicea catre EA: “…ganduri peste ganduri, ma sting usor imbalsamat in pielea ta cea peticita cu iubire si-ti simt pulsul deasupra inimii mele.Acum sunt in varf
dar alunec pe parul tau fin ca si matasea si nu uit sa-mi iau adio cu o atingere
de degete de la fruntea ta.Iti ating usor o pleoapa cu buzele apoi trag de ea
in jos spunandu-ti noapte buna.Ajung pe nasul tau catifelat si dau salutari
ca eschimosii in timp ce iti suflu pe buze un sarut de milioane.
Iti escaladez incet gatul si inghit in sec pentru ca mi-a ramas parfum pe limba.
Cobor pe pieptul tau ars de iubire doar sa-ti mai pot auzi inca o data bataile inimii.
Nu uit nici sa-ti sarut buricul lasandu-ti urma de ocean in el in timp ce-ti ating
genunchii cu o rasuflare calda iar apoi ma prabusesc la degetele tale.
Acum sunt cu picioarele pe pamant!”
Cui a placut sa o mai citeasca inca o data!!!!!Haideti, va vreau la creatie!!!!
8-> da, interesant text. ai imaginatie, Silvia!
sa analizam nitel, ca tot vorbea Dobro de logica si se intreba despre prostia femeilor in anumite momente. sa fim mai active. 
prostia vine din lene.
si cand am citit ce a zis Bogdan, ca-l trec fiori, mi-am amintit de Ryu Murakami. si pe mine ma treceau fiori, de cum putea descrie viata copiiilor din japonia, acea mareata tara. stiu ca ma ascundeam sub plapuma si citeam.:) horror. bine ca m-am nascut in Romania.
altfel, el se pozitiona ca spectator, nu ca protagonist.
am si eu o intrebare: ’sfera uda, incolora si sarata’..nu-i o lacrima.
..cum ii zice? nu prea le am cu fiziologia oculara. secretia aceea..doar ca nu-i incolora, e mai albicioasa.
ca nu-i lacrima, mi-am dat seama din faptul ca zici ca ‘ma manjesc’. iar mai inainte, ‘bulgari de lacrimi’ purifica. sau..doar lacrimile sub foma de bulgari purifica, nu si lacrimile simple?
Wow
da sigur