Doinei Cornea i se acorda Legiunea de Onoare in grad de Comandor. Asta scriam eu despre doamna Cornea acum cativa ani:
Am hotarit sa fac in sfirsit plimbarea pe care mi-o promisesem, spre o expozitie. Inscrisuri dusmanoase, la Muzeul Literaturii Romane. Dizidenti predecembristi si hirtiile lor. Paul Goma, Ana Blandiana, Dan Desliu, oameni despre care auzisem. Apoi altii de care, din superficialitatea generatiei mele, nu stiam nimic. Radu Filipescu, de exemplu.
Un tinar care din 1983 nu s-a lasat nici o clipa prada atipirii. A tiparit zeci de mii de manifeste si le-a dat drumul de pe blocuri, le-a impartit in cutii postale. A fost batut o saptamina. Nu s-a lasat. A fost inchis. A fost eliberat prin 1987. Nu s-a lasat. A militat pentru eliberarea fostilor colegi de puscarie.
Noi ce facem acum? E greu de raspuns. Te lupti cu ce? Atunci era permisa lupta barbateasca, principala sabie era curajul. Toti stiau ce trebuie sa faca, dar nu avea mai nimeni curaj. Acum? In loc de manifestele lui Radu Filipescu, in cutiile de scrisori gasim reduceri de preturi frumos fotografiate, doze subtile de tranchilizant. Te lupti, dar trebuie sa respecti reguli.
Basca mai trebuie sa fii si elegant. Atunci ti-era permis orice: manifeste, sa-ti dai foc pe pirtie strigind impotriva comunismului, sa inoti peste Dunare, sa trimiti proteste in capete de papusi la Europa Libera.
Acum? Daca-l iau pe Iliescu de guler si-i zic: te bag in mamele tale de comunist imputit, tortionar jegos, materialist leninist marxist utopist fara Dumnezeu! – sint luat drept Faur Isaia chiar si de antitotalitaristi. E parsiva lupta acum, nu mai e fata-n fata, dar nici repercusiunile nu sint de luat in seama, iar lipsa lor ne moleseste.
Oamenii aia luptau, riscau tot, sub conducerea insuportabilitatii. Nu comentez inconstienta lor, nu comentez utilitatea gesturilor lor pentru prabusirea regimului, poate nula, poate la fel de puternica in lantul destinului precum aripile de fluture din Japonia care aduc un uragan in California. Dar fac apologia nevoii de gest. De tacut tac toti mortii… Revin.
Ne luptam cu ce? Cu minciuna, hotia… glumesti? Sintem in timpul si in tara in care cinstea e sora ridicolului. Si-apoi, ti-e greu sa alegi cu ce sa lupti, chiar daca simti nevoia. Acum ai libertate si ti-e greu sa lupti pentru ca e atit de usor incit pare inutil.
Stii cu ce-as lupta eu? As lupta impotriva ridiculizarii cinstei. Cu toti securistii din televiziuni si ziare care m-au fraierit sa rid de „baba aia” de Doina Cornea in 1990. Mi-e rusine acum. Mama asta, impreuna cu fiul ei, a fost batuta si torturata.
Intelegem oare? Mult mai grav decit ca ne-am impuscat dictatorii e ca noi ca popor ne-am batut mamele! Doina Cornea a fost batuta de cei care m-au prostit in 1990 si m-au convins sa fac haz de glasul ei pitigaiat si nu mi-au zis cine era ea de fapt si ce-ndurase. Batuta de cei care au ramas dupa 1989 in fotoliile parintilor sau bunicilor politici care o agatau pe Elizabeta Rizea de grinda.
Batuta de cei care fac jocurile politicii romanesti, cei pe care ii simti, ii calculezi ca pe o stea care nu se vede, dar influenteaza traiectorii. Gheorghe Ursu, omorit. Zeci de oameni suspectati, batuti, trimisi in Dobrogea intre patru tarusi bagati in pamint: „Na, faceti-va casa, ‘reati ai naibii de vampiri ai poporului!”.
Paleologu, Noica, Steinhardt si atitia altii – la reeducare prin penitenciare. Monica Lovinescu batuta in strainatate, Culianu omorit suspect in America, nimeni nu scapa.
N-avem voie sa uitam lucrurile astea.V-o spune un om tinar caruia ii place viata, care munceste trufas pentru ca vrea teren si casa si femeie frumoasa. Un om care bintuie prin cluburi simbata seara, pupind pe gura viata usoara, protejat de ceea ce numim democratie mai mult decit altii. Un om cu bani si cu masina straina. Un om integrat, care are practic de toate, inclusiv o sanatate rezistenta.
Un tinar ca toti tinerii: dependent de bani, amuzat de Mitica Dragomir, excitat de manechine, un pic arogant cu batrinii. Si, ca toti tinerii, un tinar care uita mult prea usor. Dar, daca uitam noi, o sa ne privim cu dezgust propriii copii. E usoara viata acum.
Vorba profesorului lui Steinhardt, la iesirea celui din urma din inchisoare, fericit ca si-a gasit credinta dupa gratii: „Nu uita, acolo era usor sa crezi. Greu e aici, acum”. Inca o data, iertati-ma, Doamna Cornea, c-am ris de Dumneavoastra.
Jalnic cat de parsivi sunt uratii aia care te conving sa razi de niste dusmani de-ai lor pana la urma, si sa iti stearga tie constiinta si s-o inlocuiasca cu ce vor ei sa stii. Ca in exemplul de mai sus ar trebui sa procedam cu totii! Suntem multi care cred ca avem de cerut niste scuze in fata unor oameni care chiar au avut ceva de spus si nu au preferat sa taca ca “asa e mai sanatos” si fericiti ca au un loc caldut.
Indiferenta o sa ne omoare daca nu luam atitudine sa taiem raul de la radacina.
Si eu sper sa te fi iertat precum si pe mine si pe multi altii care cand incepeam sa ne intrebam “cine e Doina Cornea asta?” sau “cine e Ana Blandiana asta care se tot matzaie pe la tv si prin ziare?” parintii, cunostintele sau profesorii ne spuneau ca spun numai prostii si ca n-ar mai trebui sa mai victimizeze atat ca n-au de ce.
Uitam prea usor greselile istoriei recente si riscam sa cadem din nou in mirajul a ceea ce se spune “ca era mai bine inainte” si nu degeaba se spune ca nazismul a fost o greseala iar comunismul e un pericol. O mai iesi o data Legea lustratiei?!
Multumesc.
mă vând! angajaţi-mă!
Cunosc oameni cu pretentii care isi exprimau dezgustul in perioada imediat urmatoare revolutiei fata de cei care au venit sa ne vanda tara… In fapt, era vb de cei care supravietuisera inchisorilor comuniste iar apoi fusesera condamnati la izolare, domiciliu fortat ori alte forme din aceeasi categorie, dar care, “gratie” lipsei de informare specifica perioadei si manipularii atat de bine stapanita de baietii de baza ai sistemului (as fi vrut sa zic “de atunci”, dar as exagera cu optimismul) fusesera transformati in “chiaburi” si “boieroi” fugiti de pe aceste meleaguri cat mai departe de salamul cu soia si cozile pt lapte iar acum venisera de acolo de prin state, germania, franta, etc. sa ne vanda tara.
Corneliu Coposu e cel mai reprezentativ exemplu.
Poate ca dupa dobandirea democratiei Romania s-a transformat facil si temeinic intr-o emisiune gen “abces din rect” si ne-am inversunat sa traim cat mai ieftin.
Frumos post, felicitari
Ca si discutia despre Holocaust de dimineata ,pe radio
sunt de acord cu Marius, greseala nu a fost atat a adolescentului manipulat( iata un cuvant la moda in 1990 ) cat a celor care cunosteau adevarul , dar minteau cu nerusinare poporul ( cu televizorul, cu ziarul )
L-am revazut recent pe Bogdan Baltazar, acum un fericit bancher pensionar si-mi aduc aminte cum urla ca regele Mihai nu stiu ce si nu stiu cum, cu ocazia refuzarii acestuia vizei de intrare in Romania . Atacuri abjecte, nu impotriva monarhiei, cu care putem fi sau nu de acord, dar le putem suporta, ci impotriva unui personaj istoric , dintr- o descendenta istorica si meritorie ( din istorie vor face parte si Iliescu si Basescu, doar ca vor sta pe partea opusa)
Divaghez acum, dar se zice ca trebuie sa citesti istoria ca sa intelegi prezentul. Am incercat, n-a mers..
Scot palaria in fata ta Dobro.
E cred interesant ca si A.Paleologu ,pe care l-ai pomenit ,a avut exact o asemenea situatie.In Sfidarea Memoriei povesteste cum,in inchisoare fiind, scrie un soi de manifest comunist.In care crede cu tarie la acea vreme.Manifestul incrimina si doua persoane din aristocratia interbelica,cunoscuti,din anturaj.Marea lui sansa a fost ca articolul nu s-a publicat niciodata si nu s-a facut de bafta.Peste timp a realizat ce mare nedreptate ar fi facut daca se publica articolul.
In orice caz daca nu e spovedanie ci cainta retractarea ta e un act de igiena morala pe care as vrea sa-l vad mai des.Chapeau bas,Mihai.
Acum 20 de ani nu înțelegeam nimic din ce se întîmplă. Mă uitam în manualele de limba română, în abecedar, vedeam poze cu blocuri care se construiesc, cu ferestre mari, încălzire, cu oameni care erau fericiți și mîncau, și mă uitam la astea dintr-un apartament în care iarna se făcea mai frig decît în frigider (nu era încălzire globală, deh), sau poate de la coada de la pîinea care nu ajungea la toți 500 de oameni care stăteau cu cartelele la coadă. Și nu sesizam stupidul situației, începusem să cred că așa e și normal să fie.
A venit ‘90, un ‘90 în care îi vedeam pe ‘rahiticii’ de Doina Cornea, Rațiu sau Coposu, și pe golanii din Piața Universității. Nu știam deloc ce e cu ei. Nu am înțeles deloc – de bună seamă, propaganda jegoasă a neocomuniștilor percutase pînă la mintea unui copil de 10 ani dintr-un apartament prost încălzit din Brașov.
Cînd am înțeles greșeala era deja incredibil de tîrziu. Noi, românii, nu am fost pregătiți pentru ce s-a întîmplat. Deloc. Eram naivi, credeam că adevărul are o singură sursă, și anume televizorul.
Mă înclin în fața celor care atunci au înțeles ce se întîmplă. Dacă oamenii scot pălăria în fața ta, eu o scot în fața lor, cîți au mai rămas în viață, și îi rog și eu să mă ierte…
Trist… trist e ca nu putem decat sa constatam, unde e revolutia? Va acuz, ma acuz, pe noi, toti astia care vedem ca se duce totu dracu, astia care lucram in multinationale si castigam bani si avem case si masini si femei frumoase si destepte, ca nu facem nimic altceva decat sa constatam. DAR cum poti sa te revolti decat inauntrul tau? Scriem, cugetam, admiram si uram. M-am saturat de noi, astia democrati si vestici, cu o usoara tenta de dreapta. De ce in 20 de ani nu arata toti romanii la fel pe strada? De ce pe noi ne confunda lumea din gara Brasov cu strainii si ne intreaba: “Are you looking for accomodation?”. De ce nu zambeste nimeni in tramvai? De ce nu merg mai multe metrouri la orele de varf? De ce mergem doar pe DN1 la munte? De ce ne conduc niste animale inteligente? De ce Gigi Becali? Cum Badea?
Ne acuz, domnilor, ne acuz! Ne acuz ca Sorin Oprescu candideaza la Presedintie! Ne acuz ca EBA e fotomodel! Ne acuz ca nu ne respectam batranii, tinerii, adultii, copiii! Ne acuz ca ne-a prostit Basescu! Ne acuz ca ne uitam ca boii si speram sa batem Serbia si animalele alea de pe teren nu joaca nimic! Ne acuz ca nu Ana Blandiana, Doina Cornea, Paul Goma! Ne acuz ca nu Regele Mihai!
Asadar, chiar credeti ca suntem mai buni decat altii care nu au facultatile, masteratele, doctoratele, MBA-urile si ACCA-urile noastre? Chiar credeti asta cand lasam sa ne calce in picioare subcultura si dezinformarea si cand am lasat sa se ajunga atat de departe cu nedreptatea?
Am incercat sa cred ca e bine sa pleci din tara. Ratiunea mea era urmatoarea: DA! tu, in Franta, o sa fii tot timpul ostracizatul, proscrisul de emigrant. Dar copiii tai o sa fie 1/2 francezi iar nepotii tai o sa fie 100% francezi iar tu o sa fii legenda familiei. Acel om care a parcurs drumul intiatic si are o poveste de viata adevarata. Tu care i-ai calauzit prin desert. DAAAAAAR, nu e aproape deloc asa. In sufletul nostru o sa fie tot timpul Romania si drama asta infecta prin care trecem de 60 de ani. Tot timpul o sa ne gandim la universul paralel al unei Romanii frumoase si plina de oameni dezghetati si senini, care isi dau Buna dimineata, Multumesc si raspund Cu placere.
Asta e tragedia. Suntem condamnati sa fim romani, sa ne uitam toata viata la Badea si EBA si sa ne revolte exclusiv intrinsec.
Al vostru,
Gheorghe
Pot sa inteleg ca ai ras de Doina Cornea in 90, eu aveam atunci 25 de ani, aveam pretentia ca sunt citit si informat si de-abia prin martie am avut viziunea clara a neocomunistilor si sarlatanilor care puneau mana pe putere prin minciuna si manipulare.
Dar sper ca nu acum, dupa 20 de ani, iti ceri scuze Doinei Cornea, trebuie sa o mai fi facut candva, poate cu 5, 10 sau 15 ani in urma. Sa nu ma iei cu “mai bine mai tarziu decat…”
lipsa de cultura si de judecata au dus intotdeauna la acte tampite
To late Funnyboy.
am auzit la radio cand ai spus ca ai scris acest post in care explici si iti ceri iertare pentru atitudinea din trecut
felicitari
Bine-nteles ca nu e tarziu… dar, realizezi ce influenta negativa, puternica. ai avut asupra miilor de puberi care-si cautau un model ? Imi aduc aminte cum PRO-tv-ul incepuse o puternica campanie de ”modelare” TUPEISTA a tinerilor. Acea actiune se vede azi pretutindeni…”fac ce vreau si stiu ce fac” ”da-i ‘nainte cu tupeu” ”invata limba engleza cu TUPEU !!!” si multe altele. Iti dai seama, acum, cit rau ai facut prin atitudinea ta ? Vei ajunge la …o varsta, cum o sa-ti pice cind un putoi tupeist o sa-ti tina lectii de viata, tie, care ai trecut prin f. multe situatii de viata ?
Uite, acum, Andrea Marin,alt exercitiu de tupeu care a UMPLUT ani de zile primele pagini pina la saturatie, face acum demonstratii de discretie si ”moralitate”, cui, fostelor ”copilite” pe care le-a influentat nefast, ”poamele”de azi.
Ani de zile, media si-a abrutizat publicul care – si-asa nu era… – iar acum a inceput sa-l ironizeze, sa-l persifleze, de ce ? Nu se putea sa-l ”ridice” din capul locului ? A, da, iti trebuie oameni talentati, bine pregatiti, DE CARACTER, care sa vada lucrurille in perspectiva lor constructiva, pozitiva. Acei jurnalisti n-au a se teme peste ani ca vreun cititor ”desteptat” intre timp ii va judeca prea aspru.
P.S. Cunosc un tinar istet, agasant care face caz ca stie (si stie) doua limbi sraine la perfectie. Acest fapt si dexteritatea in a da replici promte le considera arhisuficiente pt a fi considerat un tinar de succes. Toate prietenele lui sunt niste fluturasi decorativi si superficiali care-l controleaza, la fel si persoanele care-l cultiva. I-au fost suficiente acele calitati atita timp cit, in sinea lui este profund dezamagit ?