Nu stiu. Chiar nu stiu de ce m-a cuprins ieri nevoia de blog. Am doua site-uri mari, cu zeci de pagini, care mi-ar putea gazdui orice editorial in fata a mii de cititori. Dar vreau blog. Mic, intim, friendly.
Poate il vreau pentru ca scriu mult pentru altii. Poate il vreau ca sa moara de ciuda blogerii vechi care ii privesc pe nou-veniti cum m-a privit pe mine un neamt cand mancam in tren, spre Frankfurt, in ‘96. Poate e doar inca o forma de autoexprimare. Poate vreau sa scriu fara sa ma intereseze cate clickuri fac.
Cred ca o sa imi dau seama in timp daca si de ce imi trebuie. O sa ma obsinuiesc. Si e singurul loc in care, daca nu va place, nu ma intereseaza absolut deloc.
Bine m-am gasit.

Bine ai venit in rindul bloggerilor! Va sunt recunoscator, tie si colegilor tai de la Gherilla pentru faptul ca faceti mai senine drumul deprimant din fiecare zi spre servici
Sunt chiar curios, ca un blogger amator ce sunt si eu, daca te vei tine in mod constant de blog (eu unul nu reusesc pe blogul meu) si cum le vei putea tine actuale si diferite si blogul si dob.ro.
Succesuri !
Bine te-am gasit si aici
De acum dimineata nu o sa mai verific doar dob.ro o sa verific si dobro.ro
Wilkommen lieber Dobro, guten Appetit zum blogging
).
Tine-te tare.Noi suntem aici.
Bine te-am gasit.
Foarte frumosi ochi! M-am pierdut in ei… Negresit voi accesa blogul… trafic pe ochi frumosi!
bine ai venit, dar zic sa schimbi header-ul ca o sa semeni panica si atacuri de panica la fiecare deschidere a blogului
)
nu stiu daca “bine ai venit!” se potriveste caci tu ai vorbit mereu pe net, dar hai sa zicem ca blogosfera e chestia aia intima si mica asa cum ii zici tu, asa ca “sa scrii mereu” fac eu un indemn.
si noi vom avea grija sa te citim sau sa te linkuim, aia care avem si noi locurile alea mici si intime ce vorbesc de fapt despre noi.
ma cam chinui si eu sa gasesc o forma macar potrivita pt un mic proiect, dar nu prea imi reuseste – te-a ajutat cineva sa iti potrivesti template-ul asta? as vrea si eu sa mi-l personalizez pe al meu dar n-am suport – da-mi si mie o referinta te rog.
chiar, si eu m-am panicat. Ce te uiti asa luuuuuuung?
Salut, nu sunt un mare cititor de blog, insa sunt un mare ascultator de Guerilla. Oricum Succes sipe blog. Apropos de ce la radio Guerilla nu sunt si fete prezentatoare de emisiuni?Pa
Esti mai simpatic aici. Mai aproape… Mie imi placi si in 24fun, si la radio… Pe site esti cam prea ”institutionalizat” (dar e bun dob.ro; care e celalalt site?) Spor la cioplit mentalitati!
daca tot ai facut si tu blog, ca toata lumea care se respecta(pana si Conu Iliescu si-a facut unul), lasand la o parte cuvintele de lauda pentru ce faci tu, cum e emisiunea de la radio, de cand va ascult samd, vroiam sa te intreb daca ai vazut premiile Uniter de anul asta? trist! foarte trist!
imi aduceam aminte de premii acum cativa ani sali pline, mari, impetuoase, oameni importanti. 2009. studioul 3 al TVR. poate 50 de oameni prezenti. scaune goale(multe). sifonati. imbatraniti, insa toti, minunati. Margareta Pogonat. Victor Rebengiuc. tinerei: florin Piersic Jr. moment retrospectiv si foarte emotionant: Stefan Iordache.
Caramitru intr-un moment pe care nu stiu sa il calific (inca) multumeste fostilor sponsori, care, din pacate anul asta nu au mai putut ajuta, insa au ajutat an de an.
iti dai seama cat e de trist sa nu mai existe mai nimic legat de teatru.sa omoram tot. prin indiferenta. sa vorbim doar de Cocos, Imnul “Brandului” de tara, si alti mari “artisti” care ne-au facut atatea “seri minunate”.
Operatiunea Monstrul. Take, Ianche. Beligan. Marin Moraru. Dinica. Stefan Banica-Pristanda. Cotescu. Iordache. Amza. Olga Tudorache(ma inclin toata viata). nu e trist?!
Nu vorbesti rau si te duce capul, mai ales cand ai influente verzi. Tot asa! Bafta!
Buna seara,
Referitor la audientele la radio; am auzit de interventia ta din aceasta dimineata, referitoare la audientele la radio… si pot spune ca ai perfecta dreptate, sondajele sunt irelevante; spun asta pentru ca: saptamana trecuta, pe la ora pranzului, am trecut pe la parintii mei, care erau plecati din Bucuresti, pentru a uda florile; suna telefonul fix, o domnisoara se prezinta ca fiind de la radiodifuziune sau asa ceva…nu am inteles prea bine si ma intreaba daca doresc sa particip la un sondaj de opinie de 3-4 minute, subiectul fiind audientele la radio, imi dau acordul si incep intrebarile: 1. ascultati radioul; 2. cand ati ascultat ultima data o emisiune la radio; 3. ce post de radio ascultati…aici a urmat o enumerare cu posturile radio la care am raspuns “nu”… si la un moment dat spune Guerilla, raspuns “da”; 4. ascultati si alte radiouri: “nu”; in acel moment s-a incheiat sondajul, care cred ca a durat maxim 1 minut, poate raspunsul meu nu era cel dorit de cei ce au initiat sondajul, nu stiu zic si eu.
Stau si ma gandesc, cati dintre cei care asculta Guerilla sunt acasa la acea ora pentru a raspunde la un astfel de sondaj…foarte putini.
De exemplu, eu sunt avocat – 36 de ani, sotul meu lucreaza intr-o institutie financiar-bancara – 36 de ani, ascultam Guerilla; care este probabilitatea ca la ora pranzului, intr-o zi de lucru sa fim acasa; ca sa nu mai vorbim ca nu avem telafon fix.
Asa ca, draga Dobro, sondajele nu prezinta intotdeauna situatia reala.
In rest, numai de bine.
Cristina
If you have to do it, you might as well do it right.
esti un rapanos semiretardat semianalfabet intesat de buruieni etnobotanice.
asd
I want to say – thank you for this!
Perfect work!