Sunt un om cu idei. Un om care gandeste. Un om care a citit si vazut multe la viata lui. Dar care nu a vazut tot. Si caruia, la fel ca si voua, i se ascund lucruri de catre cei care conduc tara din jurul lui.
Sunt pasionat de politica, de sociologie, de psihologie, la un nivel supra-medie, desi neacademic. Mi-am spus mereu parerile si, cat a permis-o timpul si mediul, am incercat sa arat si argumetele. Imi place sa polemizez. Imi ascute si mintea mea.
Pana acum cateva saptamani, era placut sa discut politica. Ma intalnesc cu unchi-meu sau taica-meu si comesenii, tandrii ca-n comedii, incearca razand sa ne opreasca. “Aaa! Nu! In seara asta – fara!”.
Dar in ultimele zile mi se intampla un lucru tare neplacut. Se atenteaza la buna mea credinta. Am fost la Gaudeamus si o amica m-a oprit, aproape cu lacrimi in ochi, spunandu-mi ca nu se astepta de la mine “sa le cant partitura alora”. Buff! Una e sa te atace postaci profesionisti, dar cu totul alta sa vezi oameni cu care ai depanat ore-ntregi care te banuiesc de magarii.
Eu sunt tot mai putin naiv. Ca sa vedeti de unde am plecat, va povestesc, zambind amar din cauza ironiei, ca motivul principal pentru care am iesit din trustul Pro a fost ca nu aveam voie sa rostesc numele lui Basescu. Credeam in el. Am plecat in 2004 sa facem Guerrilla si l-am ajutat, cu inima deschisa.
Acum am alte concluzii. Cu mii de argumente care, din lipsa de informatii, pot fi gresite. Partitura acestor argumente o cant si sigur nu pe cea a unuia sau a altuia. Dar asta nu ajuta. Daca ma acuza sute de oameni in ultimele zile ca sunt de rea credinta, sau ca iau bani ca sa am anumite pareri, eu nu am argumente in fata lor. N-o sa-i invit in viata mea personala ca sa le arat nevinovatia.
Mi se pare ca polarizarea e deja atat de puternica incat nimic din ce-as zice nu mai schimba nimic. Asa ca probabil o sa ma abtin de comentarii politice pana la alegeri. O sa-mi fie mai bine.
Imi ramane insa un gust amar: rautatea unora. Pai eu vreau sa fac bine. Ei nu vin sa-mi spuna unde gresesc, ci vin sa ma arate cu degetul ca sunt ticalos. E nasol, credeti-ma. Si nu exagerez cand spun ca sunt sute.
Asa ca spun la revedere politicii pana la alegeri, ma arunc in apa proaspata a celor 11 carti pe care mi le-am cumparat si va doresc si voua sa aveti puterea sa nu judecati oamenii ci doar parerile lor. Ce ciudata e tara asta in care oamenii nu cred nimic pana nu se cred intai pe ei insisi.
