Am vorbit despre psihologie, realitate, facebook, vaccinuri, cenzura, all the good stuff!

Am vizitat Muzeul Istoriei Evreilor din Oradea, dureros de bine realizat.

Este iar uluitor sa văd în exponate aceeași desfășurare: evreii vin, animă și modernizează un oraș, apoi, când demonii invită, există mereu cineva care se propune cu mândrie, pentru a-i închide și a-i trimite spre eliminare. De data asta, viceprimarul de atunci, Gyapay: “Dacă mi se va da mână liberă, în trei zile voi înălța ghetoul, iar în alte patru voi așeza în el pe evreii din Oradea!”. Ceea ce a făcut.

Tonul ăsta. Mândru, vrednicios, puternic, capabil, dar mai ales cert…

Boala certitudinii ii face pe degenerați atât de puternici. Se rezumă atât de ascuțit la doar un ciob din ei încât taie orice spirit mai cuprinzator, mai contemplativ, mai nesigur in fața misterelor.
Este boala lui Cain: tare ca piatra, va ucide din invidie pe oricine e mai mult decât un bolovan, in loc să-l întrebe cum să crească mai mare decât rănile care îl chinuie și îl înrăiesc, în loc să îl întrebe pe Abel cum de e în atâta armonie cu Totul încât sacrificiile lui nu sunt în zadar.

Abel si Cain sunt amândoi in noi, poate în toți și putem să alegem între ei doar dacă îi știm. Dacă îl ținem pe Cain in frâu, suntem πραεῖς, puternici dar înfrânați. Dar pentru asta trebuie să îl simțim în noi și e înfricoșător.

Bărbăția nu e concentrarea forței cu orice preț, ci înseamnă a cântări uman, până la suferință, prețul folosirii ei. Asta ar trebui sa învețe orice lider. Și asta nu învață aproape niciunul. Toți par, mai nou, bolovanul lui Cain împotriva oricui le tulbură certitudinea.

Liderii adevărați știu că au mereu o versiune mai bună deasupra lor, spre care să tindă.

Iar noi poate ar trebui să învățăm să nu ii mai lăsăm să ne conducă dacă nu ne lasă să îi tulburăm. Președinte de țară, scară, editură, tribunal sau ong, fricoșii îi fac atât de fericiți și de puternici încât cei care le strică bucuria trebuie să dispară…

Până ajungem acolo, și noi o să tot alegem confortul certitudinilor în locul muncii de-a ne cuprinde cu adevărat, de-a ne permite propria tulburare.

O să îi tot urâm pe cei care ne aduc aminte că am greșit calea, și o să ne răzbunăm pentru asta, de la o glumă umilitoare la lagăre.

Atingem divinitatea semănând cu ea până la contopire și nu stricând tot ce nu vrem noi să fie.

Nu e doar istorie…

Salut, mulțumesc pentru ajutor! Am nevoie de până în zece minute din timpul tău pentru o cercetare care s-ar putea să aibă rezultate interesante și de ajutor. Dacă ai între 25 și 40 de ani, locuiești cu partenerul sau partenera de cuplu de cel puțin un an și încă nu aveți copii m-ai ajuta foarte mult cu răspunsurile tale și îți sunt recunoscător. Începem?