Dobro

Te doresc. Te doresc cum se doresc soparlele la soare, una pe alta, lenese si intelepte, stiind ca sfarsiturile lor multicolore se nasc mereu din nou cand se pierd. Mi-e pofta de tine cum le e valurilor pofta sa manance inscrisurile din nisip. Mi-e dor de tine cum ii e pamantului dor de soare, lunii de pamant si zilelor de luna. Te vreau cum vor ploile flori, lumina culori, galaxiile sori si arcusul viori. Cum vrea pacea mai multa pace si razboiul mai mult pamant. Cum are nevoie profanul de sfant, mintea de cuvant si curajul de avant. Vreau sa ajung la tine cum isi doreste sfarsitul sa inceapa, cum isi doreste Marte o apa, inecatul o trapa, sabia o capa, plansul o ceapa, sa se ascunda. Vin catre tine. Vin cat se poate de repede, ca un tren de n-are viteza, pentru ca inca nimeni nu o crede. Repede ca un miracol cuantic, ca o particula ubicua. Te stiu atat de bine pentru ca am fost atent la tine. De cate ori ai venit. De cate ori m-ai luat in brate. De cate ori mi-ai anchetat bland placerile si mi-ai ascuns durerile. Te stiu si de-aia te vreau. Pentru ca am nevoie de tine cum are nevoie asfaltul de floare, codul de bare, inspiratia de sare. Da, acum sunt destul de obosit sa recunosc. As putea trai fara tine daca ar putea nascutul sa traiasca fara lapte, tipetele fara soapte, sfarsitul verii fara fructe coapte. Privesc spre tine cum il priveste pe judecator inima de dupa gratii, cum ne priveste pe toti soarta lumii, cum ii priveste pe toti ce fac in dormitor. Stiu ca o sa te intorci. Asa cum se intoarce vara, cum se intoarce seara, nu la aceeasi ora dar mereu. Imi trebuiesti cum ii trebuie trenului statii, muzicii inimi, iubitilor inimi, chirurgilor inimi, sangelui inimi, inimilor inimi. Te rog vino. Draga. Mea. Vacanta.

A durat cam o ora si jumatate: gel de dus cu scorțișoară, deodorant, parfumuri in jojoba, crema cu extract de castravete, vitamina A si E, ulei de bergamota, sapunuri de rozmarin.
Sa tremure industria cosmetica!

Si ce daca ne trezim noaptea la trei? Nu ne e frica de ideile noastre treji, asa cum nu ne e frica de adancurile noastre cand dormim. Ne facem un ceai si ne gandim ca era mai rau sa nu ne trezim deloc, ca doar nu am terminat inca de invatat cine suntem. Si ce daca facem greseli? Nu sunt decat semafoare prin care strabate, in culori, lumina. Conteaza sa le tinem minte pentru alte intersectii. Si daca nu suntem casatoriti pana la treizeci si ceva de ani? Vrem sa fim, dar nu inseamna ca daca nu suntem nu existam. Si daca nu avem copii? Vrem si ii iubim. Dar nu ati vazut atatia copii intinsi ca un pariu intre prostie si orgoliu? Astia nu-s copii dintr-un singur trup, astia-s copii de trupa, gavrosii si cosettele divorturilor sau minciunilor. Si daca avem rautate uneori, ce daca? Poate o avem ca s-o vada ceilalti pe a lor. Poate asa facem noi bine in jur. Si ce daca nu suntem numai dragoste? Poate preferam sa trudim cu lacrimi ca sa ne-nclinam inimile o idee spre dreapta decat sa ne mintim ca suntem buni. Si nu ne pasa ce zic ceilalti? Voi ne gasiti aroganti, noi ne gasim pe noi. Si ce daca suferim? Noi stim ca la un moment dat suferinta nu mai doare. Si atunci ne simtim vii. Si ce daca bem vin? Cata vreme radem, strugurii au suflet. Si daca bem vodca? Povestiti-ne un zambet, poate ne-ati intristat chiar voi. Si ce daca suntem razbunatori? Poate asa iertam noi, echilibrand pamantul.
Noi stim ca dragostea e usor de zis dar greu de cerut. Pentru ca e greu de dat. Pentru ca e greu de gasit. Dar mai stim ca tocmai de-aia e singura care mai merita cautata de noi, cautatori de comori de soi, nu cersetori de chilipiruri, goi. Va folosim ranjetele drept scuturi, ca Perseu si va taiem capetele alea cu gorgone-n ochii cruzi de-atata teama. Si apoi radem, stiind ca sunteti ca noi, poate doar cu alte lectii pe tabla, in clase mai mici sau mai mari. Toti mai chiulim nemotivat, ca sa fumam, mai ales cand se aduc in scoala, cu mare fast, moaste de premianti.